SELF-IMPROVEMENT//

Urania Cremene: ”Generozitatea le dă copiilor reperele unei vieți trăite și pentru ceilalți, nu doar pentru ei înșiși”

Despre cadouri, mitul lui Moș Crăciun și ”gălăgia” veselă de la masa în familie.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum să pregătești terenul pentru ziua în care Moș Crăciun nu va mai exista.
– De ce să înveți și copiii să facă daruri celor dragi.


Urania Cremene este una dintre cele mai apreciate experte în parenting din România, iar părinții găsesc în mesajele sale soluții pentru o relație mai armonioasă cu copiii lor. Crezul Uraniei, acela că educația de azi pune bazele adultului echilibrat de mâine, se aplică de minune și cu ocazia Crăciunului, când putem să le oferim copiilor nu doar plușuri sau gadget-uri, ci și daruri pe care le vor folosi întreaga viață.  

Thrive Global: Ce crezi că reprezintă Crăciunul pentru un copil (mă gândesc acum la sentimentul acela magic, pe care mi-l amintesc cu drag din copilărie)?

Urania Cremene: Ai spus foarte bine: magie. Dar nu doar magia aceea venită din poveștile cu reni fermecați care-l poartă pe Moș Crăciun, într-o singură zi, de la Polul Nord până în casele noastre. Copiii percep mai mult de atât. E o „magie nevăzută”, dar pe care ei o simt când bunicilor le lăcrimează ochii pentru că, și în acest an, se așază la aceeași masă cu nepoții lor; e cozonacul mamei făcut „cu suflet”, nu doar cu stafide; sunt poveștile tatei pe care poate le repetă an de an, dar care încă stârnesc râsul.

Și, desigur, e povestea pe care fiecare copil și-o spune în gând: scrisoarea pentru Moș Crăciun, globulețele și ghirlandele luminoase din brad care transformă sufrageria într-un tărâm fermecat, „insomnia” din Ajunul Crăciunului, în speranța că anul acesta îl va surprinde pe Moș când îi lasă cadoul sub brad. Pentru un copil, Crăciunul e magia emoției, a așteptării, a dăruirii, a speranței, a bucuriei. 

TG: Și dacă tot vorbeam despre magie, e o întreagă discuție despre legitimitatea ideii de Moș Crăciun. Ne mințim copiii sau e OK să le facem cadou acea emoție frumoasă, așteptarea, uimirea?

UC: Ține de fiecare părinte în parte dacă vrea să-i spună copilului de la început că Moș Crăciun e un personaj de poveste sau nu. Din păcate, Crăciunul îl are în centru mai ales pe Moș Crăciun. Spun „din păcate” pentru că, atunci când copiii sunt orientați exclusiv către cadourile pe care le primesc, pierd din adevărata semnificație a acestei sărbători. Dincolo de Moșul care lasă cadouri sub brad, Crăciunul e momentul perfect pentru a le vorbi copiilor despre generozitatea, atenția și bunătatea față de cei din jur.

Putem cumpăra cadouri pentru ceilalți membri ai familiei, iar copiii pot participa la împachetarea și lipirea etichetelor cu numele lor. Sau îi putem încuraja să creeze ei cadourile pentru cei dragi, în funcție de dorințele pe care le au aceștia. Ce poate fi mai frumos decât o ramă de tablou pictată de nepot pentru bunicii lui? Sau desertul preferat al mătușii, gătit de copil cu mănuțele lui?

Astfel, sub brad pot fi atât cadouri pe care copiii „le recunosc”, pentru că le-au împachetat chiar ei, cât și cadouri despre care nu știm de unde sunt, deci pot fi de la Moș Crăciun. Dacă pregătim terenul astfel, când copilul va afla că nu există Moș Crăciun, e posibil să nu fie la fel de dezamăgit ca atunci când i s-ar spune că tot ce e sub brad e de la Moșul. Astfel, își va păstra și peste ani bucuria de a deschide un cadou.

Să nu uităm nici de importanța înțelegerii semnificației Crăciunului, din punct de vedere spiritual. Crăciunul este, în primul rând, o sărbătoare religioasă. Asta ne ajuta să dăm mai departe, în principal tradițiile românești, și să ne concentrăm mai puțin pe figura centrală a Moșului.

TG: Ce ne facem atunci când copiii încep să pună întrebări despre Moș Crăciun? Cum le explicăm adevărul și care este, până la urmă, adevărul? Există o variantă prin care să nu destrămăm complet mitul?

UC: Depinde de părinți. Depinde ce credem noi despre Moș Crăciun. Depinde dacă vrem să le vorbim și despre semnificația religioasă a acestei sărbători. Depinde cât de mult vrem să le vorbim copiilor despre magie și povești sau despre obiceiuri și tradiții.

Doi cercetători, Anderson și Prentice, au făcut un studiu în care au întrebat 52 de copii cum s-au simțit când au aflat că Moș Crăciun nu există. Majoritatea copiilor au simțit un fel de „mândrie” că au rezolvat acest puzzle. Ei căutau dovezi pro și contra la ceea ce spuneau părinții despre Moș Crăciun, iar în momentul în care au aflat adevărul, s-au bucurat că au reușit „să rezolve” misterul. Astfel, nu cred că există „un adevăr” pe care să-l spui copilului despre Moș Crăciun sau „o rețetă” cu cinci pași de urmat despre ce ar trebui să știe copilul despre bătrânul simpatic care aduce cadoul. Ține de părinți și de cât de mult vor să introducă în viața copilului acest personaj.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


TG: Poate un copil să înțeleagă că ”a dărui” e cel puțin la fel de frumos ca ”a primi”?

UC: Oh, da. Și sunt atâtea căi prin care îi putem ajuta să înțeleagă asta! Ca să așez răspunsul meu în contextul Crăciunului, hai să ne gândim cum ar fi să înlocuim febra cumpărăturilor cu discuții deschise despre oamenii dragi din viața noastră și despre ce le place acestora să facă.

De exemplu, mătușa care adoră să călătorească. În loc să-i luăm cadou o hartă „de-a gata”, cum ar fi să-i creăm noi o hartă cu locurile pe care le-a vizitat? Sau fratele mai mic, care e înnebunit după trenuri. În loc să-i cumpărăm un trenuleț de la mall, cum ar fi să vedem un tutorial despre cum se creează un tren de jucărie și să-l confecționăm noi, în secret, în timp ce el e la grădiniță?

Și cum ar fi să-i vorbești copilului despre alți copii care n-au prea multe jucării și să-l încurajezi să aleagă câteva dintre plușurile, mașinuțele sau păpușile cu care nu se mai joacă și să le ofere lor? Și cum ar fi să invitați la voi un prieten singur și să-i gătiți o masă caldă?

Astfel, „ajutoarele moșului” putem fi chiar noi, prin căldura pe care o punem în ceea ce facem. Sunt atâtea modalități prin care-i putem învăța pe copii despre dăruirea și grija pentru ceilalți! Iar când copiii vor vedea bucuria de pe chipul acestora, strălucirea din ochi, uimirea sau chiar lacrimi de recunoștință, vor înțelege cât de prețios e să dăruiești.

TG: Și revenind la lucruri pragmatice, îmi amintesc când fiul meu a pus pe lista lui pentru Moș un gadget foarte scump, care ne depășea bugetul. Mi-a explicat că l-a trecut pe listă ca să nu mai dăm noi bani. Cum gestionăm acest tip de încurcături?

UC: Perspectiva mea e următoarea: aș învăța copilul, cât mai devreme posibil, că sărbătoarea Crăciunului e mai mult despre generozitate și bucurie și mai puțin despre cât de „mare” sau cât de „cool” este un cadou. Astfel, copiii pot înțelege că „desaga” Moșului e limitată și se pot bucura de o jucărie de pluș poate la fel de mult ca de un smartphone.

Revenind la exemplul tău, aș evita cadourile scumpe din motivele de mai sus. 

Totuși, dacă alegi să-i cumperi copilului tău un gadget scump sau alt cadou costisitor, te încurajez să-i spui că tu i l-ai luat, nu Moș Crăciun. Dacă i-ai spune că Moșul i l-a adus, s-ar putea să creadă că-i poate cere orice, oricând, și poate nu va prețui acel cadou la gândul că oricând poate fi înlocuit de altul. În schimb, dacă-ți asumi că tu l-ai luat, poate copilul va înțelege valoarea cadoului și efortul depus de tine, mai ales dacă zici că este peste bugetul tău. Iar asta îi va crește responsabilitatea față de acel obiect și va avea mai multă grijă de el pentru că va ști că nu a apărut cât a bătut din palme.

TG: Ce crezi că este cel mai important, de sărbători, într-o casă?

UC: Bucuria de a fi cu toții la aceeași masă, mai ales în contextul actual în care ne regăsim tot mai rar cu bunicii, mătușile, unchii și prietenii dragi. Dar nu neapărat de dragul mâncării, al cărei rol nu-l contest, ci, mai degrabă, datorită „gălăgiei” frumoase care ne unește și ne încălzește inimile: jocul copiilor, poveștile bunicilor, îmbrățișările lungi prin care mai îndulcim puțin anul provocator care a trecut.

TG: Care este darul de Crăciun pe care copiii îl vor folosi toată viața?

UC: Dacă ar fi să aleg unul singur, aș spune generozitatea, care se poate transforma într-o tradiție pe care copiii noștri o pot da mai departe copiilor lor. 

Când ei învață, încă de la vârste fragede, să le dăruiască celorlalți nu numai cadouri palpabile, ci și daruri de suflet precum atenția, grija și căldura lor, vor avea reperele unei vieți trăite și pentru ceilalți, nu doar pentru ei înșiși. Când copiii lor vor găsi prin casă poze vechi cu ei, de când erau mici, în timp ce găteau un cozonac de Crăciun sau dăruiau cuiva drag un cadou și-i vor întreba: „Mami, ce făceai aici?”, ei nu vor vedea doar o fotografie în ramă, ci o amintire care a rămas și acum vie în sufletul lor.

Citește și:

Puterea obiceiurilor care ne țin în viață

Urania Cremene: ”Cele mai multe refuzuri apar din cauză că nevoia de control nu le este satisfăcută copiilor”

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Părinți distrași de tehnologie

SELF-IMPROVEMENT//

Cum să ne păstrăm copiii aproape

SELF-IMPROVEMENT//

Gene de mamă. Noua știință a instinctului matern

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.