WELLBEING//

Tu știi să-ți trăiești furia?

Furia sănătoasă este un indicator al sănătății noastre psihice.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce Freud numea depresia furie îndreptată spre interior.
– Când devine furia nesănătoasă și de ce este important să nu o inhibi.


Considerată a fi una dintre emoțiile „rele”, furia are un loc aparte în rândul emoțiilor reprimate. Încă de mici, auzim adesea cât e de rău să fim furioși sau să ne arătăm agresivitate. Într-o lume în care toată lumea tinde să aibă doar emoții plăcute, să fii furios este ceva cu adevărat interzis. Și nu doar că ascundem de alții aceste emoții, dar de multe ori le ascundem și față de noi înșine. Dar ne ajută oare asta?

De ce ne este frică de furie?

Mulți oameni se sperie de furie, căci o asociază, exclusiv, cu comportamente distructive. Există însă o mare diferență între agresivitatea naturală, care e firesc să existe și care ne ajută să ne apărăm și să supraviețuim, și comportamentul distructiv pe care îl poate genera. Nu furia trăită ne încurcă, ci cantitatea mare de furie pe care nu am trăit-o. Studiile arată că furia reprimată poate da naștere, pe termen lung, la depresie, sau la izbucniri violente necontrolabile. Nu întâmplător Freud numea depresia furie îndreptată spre interior.

Ce ar trebui să știu despre furie?

Te-ai gândit vreodată ce rol are furia? De ce te atenționează? Sau ce spune despre experiențele tale de viață? De cele mai multe ori, furia apare atunci când se întâmplă ceva împotriva voinței noastre, atunci când o limită îți este încălcată, atunci când ai fost într-o situație de vulnerabilitate extremă, fără protecție, atunci când nu te-ai simțit văzut sau în siguranță. De multe ori, incapacitatea de a reacționa din acel moment pentru că nu ai o bază sigură și frica te acaparează face ca furia firească pe care o resimțim să nu fie exprimată.

Un alt aspect al furiei este că în spatele ei se pot ascunde și alte emoții, de tristețe, neputință sau frică. Uneori, este mai ușor să simțim furia decât să ne conectăm la emoția primară de tristețe, de exemplu. Alteori, este nevoie să trecem prin furie pentru a ajunge la tristețe. Nu întâmplător, în etapele doliului trecem prin negare, furie, negociere și tristețe pentru a putea ajunge la acceptare.

Furia devine nesănătoasă atunci când se transformă în violență și este însoțită de acțiuni distructive asupra celorlalți sau asupra nouă înșine. Când nu are un scop și nu se oprește. De exemplu, atunci când celălalt nu ne poate oferi ceea ce avem nevoie, dar eu continui să fiu furios și să cer, ajungând să-mi fac rău mie însumi, în loc să găsesc o modalitate adecvată de a-mi satisface nevoile. Sau atunci când nu o mai pot exprima într-un mod adecvat și ajungem să ne facem rău, nouă sau celorlalți. Furia distructivă este, în mod cert, la baza multor comportamente antisociale și ea este diferită de furia sănătoasă, care este un indicator al sănătății noastre psihice.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Furia ca factor de motivație 

Furia este un factor motivațional puternic, căci ne spune că ceva este în neregulă și ne determină să schimbăm o situație: un job care nu ne mai place, o relație care nu mai funcționează. Furia ne dă energie să producem schimbarea, să ne îndeplinim nevoile, să evoluăm. Când un bebeluș se înfurie că nu poate prinde o jucărie, această frustrare îl va ajuta să-și dezvolte abilitățile pentru a putea să își dezvolte un set adecvat de abilități. 

Furia ca mod de stabilire a limitelor și reparare

Atunci când cineva ne invadează spațiul personal, când ne încalcă integritatea, limitele, vom simți furie. La fel ca și atunci când vom observa nedreptate. Această furie este o reacție naturală, sănătoasă, de apărare. Inhibarea acestei reacții ne va face să nu mai fim atenți la ceea ce simțim și la ceea ce avem nevoie și vom ajunge să ne neglijăm. 

În relații, fără exprimarea furiei, lucrurile nu pot fi îndreptate sau reparate. „Natura ne-a dotat cu o uneltă de reparație: furia. Această emoție „închide” rana și ajută la restabilirea integrității noastre”, spune Isabelle Filliozat, în Te detest, te iubesc. Cum reparăm relația cu părinții noștri. Fără furie, este ca și cum ai vrea să repari o mașină, care a suferit un accident, fără să folosești ciocanul. Atât timp cât mașina este avariată, nu prea ai cum. Furia este ciocanul care ne va ajuta să îndreptăm caroseria stricată, cum spune Isabell Filliozant.

Lasă-te să simți furia și acceptă că și cei apropiați pot simți furie: de multe ori sănătatea unei relații sau a noastră înșine stă în a putea să conținem agresivitatea naturală, inerentă, precum și a o exprima adecvat. Corpul nostru ne spune multe adevăruri, este însă necesar să le putem asculta.

Citește și:

Cum să nu mai țipi atunci când te enervezi?

Autoreglarea emoțională pe repede înainte

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită

SELF-IMPROVEMENT//

Cum rămâne cu sănătatea emoțională a părinților?

WELLBEING//

Radiografia începutului de izolare: autodezvăluire asumată

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.