SELF-IMPROVEMENT//

Suferința e mai ușor de dus decât incertitudinea?

Și de ce te înspăimântă atât de tare să nu știi ce se întâmplă.


În următoarele 5 minute vei afla:


– De ce se comportă creierul ca un părinte speriat.
– Ce rol au scenariile sumbre pe care le creăm în minte.


Dacă ești ca majoritatea oamenilor, nici ție nu-ți plac incertitudinile inevitabile ale vieții, care pot cauza foarte multă anxietate. Oare voi fi promovat? Voi intra la facultate? Oare voi primi acel premiu? Care o fi rezultatul la RMN? Chiar și micile gânduri pe care le avem când mergem pe o cărare șerpuită care nu știm unde duce sau faptul că nu știm cine se ascunde în spatele unui costum de clovn ne dă fiori reci. 

De ce? Pentru că incertitudinea echivalează cu pericolul. Dacă nu știe ce e după colț, creierul tău va dori să te țină la distanță de un potențial pericol. Atunci când siguranța este îndoielnică, zonele primitive ale creierului (creierul reptilian) se aprind instantaneu precum bradul de Crăciun și-ți dau un șut în burtă, încercând să te pună în mișcare și să te trimită într-un loc cât mai sigur. Te simți ca și cum s-ar fi căscat pământul sub tine și ar sta să te înghită. Calmul tău este zdruncinat serios, însă ești teafăr și nevătămat, nu?  

Puterea certitudinii

Să aștepți o confirmare e tortură pură, ca și cum ai avea un milion de mici tăieturi pe piele. Uneori, mintea preferă să primească un deznodământ, oricare ar fi acesta, doar ca să nu mai simtă atât de puternic tensiunea. Studiile au arătat că omul este mai liniștit în anticiparea durerii, decât în anticiparea nesiguranței, pentru că, măcar, durerea este o certitudine. Atunci când lucrurile sunt neclare în ceea ce privește job-ul, de exemplu, efectele asupra sănătății sunt cu mult mai grave decât atunci când pierderea job-ului este o certitudine. Statisticile arată că este mai probabil să continui să-ți asumi riscuri după un accident de mașină decât după o serie de suferințe emoționale. Iar cercetătorii britanici au constatat într-un studiu că participanții care știau sigur că li se va aplica un șoc electric dureros erau mai puțin agitați decât cei cărora li se spusese că au 50% șanse să primească același șoc electric. 

Scannerul de incertitudine paranoic

Creierul nostru scanează constant lumea și actualizează informațiile pe care le avem, făcând predicții despre ce este sigur și ce nu. În permanență într-o stare de veghe, evaluează, procesează, se alertează. El stă de pază atunci când conducem prin trafic aglomerat, când ne căutăm mașina printr-o parcare aglomerată sau când ne dăm silința să respectăm un dead-line presant. Nu-și ia niciodată pauză. Este activ chiar și când dormim, lucrează neobosit 24 de ore/7 zile pe săptămână pentru a ne alerta atunci când ceva pare să fie îndoielnic sau nesigur. Iar când nu poate clasa într-un fel o persoană nouă, un animal ori o situație nemaiîntâlnită, dă alarma și activează instinctul de supraviețuire.

Asemenea unui părinte super protector cu un copil încă nesigur pe picioarele lui sau cu un adolescent dornic de independență, căruia îi monitorizăm conturile de social media, senzorii cerebrali sunt setați să fie mereu hipervigilenți. Și la fel ca un părinte care, din dorința de a-și proteja copilul, poate merge prea departe, împiedicându-i acestuia dezvoltarea armonioasă, vigilența minții umane, indiferent cât de bine intenționată ar fi, te poate împiedica să-ți vezi de drum. Când trăiești cu toate mecanismele de protecție activate prea multă vreme (soneriile de alarmă care sună încontinuu), echilibrul tău, starea de bine și potențialul tău de dezvoltare sunt puse pe pauză. Și asta te poate epuiza la fel de mult ca munca peste program. 

Creierul nostru urăște incertitudinea și inventează tot soiul de scenarii. Dacă un prieten nu răspunde la un mesaj, dacă un coleg e încruntat și are un ton diferit în glas sau dacă nu ești inclus pe lista de invitați la un eveniment, probabil că te vei gândi la cele mai sumbre ipoteze. Dar creierul preferă să emită ipoteze sumbre decât să stea în incertitudine. Dacă ceilalți ar afla ce e în capul tău, i-ai lăsa cu gura căscată și ar crede că ți-ai pierdut mințile. Într-un fel, chiar asta s-a întâmplat. Ți-ai sacrificat ”mintea rațională” în favoarea unor presupuneri și a făcut asta de dragul certitudinii. Dacă nu-i faci periodic revizia, scannerul tău de incertitudine ar putea să-ți elimine orice urmă de bucurie din viață. 

Mintea-minții și toleranța ta la incertitudini

Cu toate că sentimentul de nesiguranță este cel care te ține în siguranță, clopotul de sticlă pe care mintea ta îl construiește în jurul tău se poate transforma într-o închisoare. Ipotezele paranoice care te țin la distanță de riscuri îți impregnează toate sferele existenței. Te împiedică să crești și să- ți urmezi visurile. Mintea păcălită de instinctul de supraviețuire te poate face să crezi că ești în siguranță, dar problema este că nu mai vezi viața așa cum este ea în realitate ci așa cum crezi tu că este. Dacă ai deciziile luate înainte să încerci ceva nou, nu mai poți învăța nimic. Dacă nu te dezvolți, nu mai ai cum să crești. Pentru a avea parte de momente din care să poți învăța ceva, trebuie să lași deoparte toate ideile preconcepute (adică să renunți la nevoia de a ști sigur) și să-ți golești mintea de așteptări pentru a avea loc de nou. Budiștii numesc asta ”mintea începătorului”. Aceasta este deschisă unei infinități de opțiuni. Dacă ți-e greu să tolerezi ceea ce nu e sigur și evident, e posibil să te aștepți ca situația să nu aibă un deznodământ favorabil. Dacă îți schimbi perspectiva și accepți că în incertitudine te pot aștepta și multe daruri nesperate, viața ta va fi mult mai bună. Acest fel de a reconfigura lucrurile îți amplifică ”toleranța la nesiguranță”. Perioadele de așteptare devin mai ușor de traversat și te vei bucura de echilibru mental la capitolul ”anticipări pozitive și finalități negative”. Povestea nu se încheie aici. Cercetătorii din domeniul neuroștiințelor de la Yale au descoperit că incertitudinea poate fi și sănătoasă pentru creierul tău. În situații de criză învățăm mult mai mult decât în situațiile obișnuite. Într-un cadru predictibil, creierul nu trebuie să depună atât de mult efort. Și se lenevește, oarecum. Însă, atunci când situația scapă de sub control, imediat se activează. Profesorul Daeyeol Lee de la Universitatea Johns Hopkins susține că: ”Atunci când accesezi un mediu nou și volatil, crește tendința creierului de a absorbi cât mai multă informație.” Aceste descoperiri sugerează că este foarte important să te extinzi și dincolo de zona ta de confort, să-ți cultivi un cadru mental deschis creșterii, să dezvolți reziliență, să izbutești și să prosperi.  

Drumul pavat cu cărămizi galbene

Incertitudinea este o certitudine. La fel și moartea, și impozitele. În viață, te poți baza sigur pe ele. Făcând față situațiilor incerte, nu scapi de ele și nici nu primești în schimb certitudini. Lumea în care trăim este și va fi un loc nesigur, oricât am încerca noi să ne convingem altminteri. Și în ciuda tuturor eforturilor, lucrurile nu vor merge mereu așa cum am plănuit. Dacă nu poți trăi în incertitudine, nu faci decât să-ți amplifici temerile, sfârșind astfel în război sigur cu tine însuți, luptându-te împotriva vieții, în loc să o trăiești, asemenea personajelor din ”Vrăjitorul din Oz”. Formula magică prin care poți depăși incertitudinile inevitabile ale vieții este să le primești cu brațele deschise. Dacă lupți împotriva lor, este ca și cum te-ai bate în mocirlă cu un porc. N-ai nicio șansă să rămâi curat. Porcului îi place, iar tu n-ai cum să câștigi. Dacă eviți să te agăți cu unghiile de certitudine pentru a-ți atenua căderea, nu o să mori de teama necunoscutului. Acceptă tot ce-ți lasă viața la ușă, oricât de înspăimântător sau greu de rezolvat ți s-ar părea și vei constata că panica și anxietatea scad în intensitate. E, cumva, ca și cum fiecare dintre noi ar străbate drumul pavat cu cărămizi galbene, pentru a ajunge la Vrăjitorul din Oz. De-a lungul drumului, întâlnim obstacole neașteptate și ne speriem și tremurăm, pentru că nu știm ce se va întâmpla. Însă, în final, ajungem să ne dăm seama că lucrurile n-au fost niciodată pe cât de rele am crezut că sunt și că aveam deja în dotare tot ceea ce ne trebuie pentru a supraviețui și chiar pentru a evolua.

Citește și:

5 temeri de înfruntat cand devii freelancer

6 moduri geniale în care oamenii cu inteligență emoțională răspund la presiune

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Cum să ții grijile financiare sub control când ești la serviciu

WELLBEING//

De ce dormim?

EFICIENȚĂ//

5 temeri de înfruntat când devii freelancer

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.