OAMENI THRIVE//

Robert Diaconeasa, blogger și activist: ”Ce e mai puțin bun transform în câte o lecție”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Care a fost momentul de cotitură din viața lui Robert Diaconeasa.
– La ce este atent atunci când cunoaște un om.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Robert Diaconeasa: Familia mea. E cel mai important aspect al vieții mele și tot ce fac are la bază acest motor. Soția și copiii mei sunt, fără doar și poate, sursa mea zilnică de energie, putere și inspirație.

Iar de ceva vreme, gândul de recunoștință este primul pe care-l am în minte, atunci când mă trezesc. Mă uit la tavan, unde am două geamuri, văd cerul și mulțumesc pentru tot ce am și pentru tot ce experimentez. Bun sau mai puțin bun. Ce e mai puțin bun transform în câte o lecție despre ceva anume. În acest moment mă confrunt cu niște probleme de sănătate și cred că aici lecția e despre mine și despre a-mi găsi echilibrul. Vreau să fac prea multe, într-un timp prea scurt, iar asta se vede deja pe corpul meu. Lecția despre echilibru o învăț de la soția mea, creatoarea de modă Ana Novic. Ea este mult mai experimentată decât mine la acest capitol. (Știi ce e amuzant? Gândul de recunoștință l-am preluat de la Diana Cosmin – Fine Society, după ce i-am citit interviul acordat site-ului vostru). 

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

RD: Fac o listă cu lucrurile importante de rezolvat pe ziua respectivă. O notez în agendă (mai old school), apoi bifez tot ce am reușit să rezolv. Știu că sunt aplicații de organizare a timpului, dar parcă tot mai mult îmi place să scriu de mână ce am de făcut. Măcar așa să nu pierd obiceiul de a scrie de mână, într-o lume complet digitalizată.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

RD: Cred că echilibrul este cheia pentru o viață bună. E important să găsim dozele optime din fiecare lucru pe care-l considerăm ajutător în viața noastră. Să muncim, să ne relaxăm, să iubim, să călătorim, să ne bucurăm, să învățăm. Orice exces va provoca un dezechilibru. Cel puțin mie mi se aplică acest principiu. Și caut tot mai mult să găsesc și eu calea spre o balanță între tot ce vreau să fac, tot ce am de făcut și odihna, care este extrem de importantă pentru mine în această perioadă.

TG: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

RD: Acesta este un aspect la care lucrez intens. Sunt perfecționist și pun mult suflet în orice fac, iar odată cu aceste lucruri vin profesionalismul și pretențiile prea mari din acest punct de vedere. Și ajung să mă stresez ușor atunci când văd că oamenii nu pun la fel de multă pasiune și seriozitate în meseria pe care și-au ales-o și pe care se presupune că o iubesc. 

La fel, mă stresez din cauza oamenilor care nu sunt asumați sau care par că nu vor deloc să învețe din experiențe sau de la oamenii din jur. Și pentru că mă afectează și mă stresează situațiile de acest gen, care au fost destule în ultimul timp, seara îmi pun muzică de meditație în somn. În ultimele zile am ascultat muzică de meditație chiar și 6-8 ore încontinuu. Adorm, dar subconștientul lucrează pe timpul nopții, așa că-mi las muzica de meditație pornită. Pe mine stresul mă afectează în zona stomacului, așa că încep prima oră de odihnă cu niște sunete menite să vindece zona respectivă, apoi schimb cu muzica pentru healing general, al întregului corp. 

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

RD: Nu prea am gânduri rele, iar aici mă ajută firea mea, care este una extrem de optimistă. Nu gândesc oameni de rău, nu doresc nimănui ceva nepotrivit, ba chiar nu sunt de acord cu oamenii care fac remarci nepotrivite la adresa celor din jur. Singurele gânduri mai puțin pozitive care mi-ar putea scăpa prin minte ar fi despre mine și despre niște task-uri pe care mi le-am setat și poate nu am reușit să le duc la bun sfârșit. Din nou, intervine perfecționismul. Dar învăț tot mai mult să-i dau timp timpului și că fac oricum mult mai multe într-o zi decât ar face orice alt om normal. 

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

RD: Semnalul de alarmă a fost că, în luna februarie, am ajuns de urgență la spital, devenit o stafie ambulantă. Cu hemoglobina 4, ceea ce înseamnă că am fost la un pas de moarte. Am lucrat extrem de mult anul trecut, am ajuns la burnout, îmi pierdeam culoarea, fierul din corp dispărea, plus alte semnale pe care le-am ignorat și nici nu realizez cum am reușit să nu le iau în seamă. Tot spuneam că „mâine mă odihnesc mai bine”, până când „mâine” am ajuns în spital. A fost un moment greu, iar ce m-a ajutat să mă recuperez a fost mentalitatea. Sunt încă în proces de recuperare și încerc să pun odihna pe primul loc, mai ales că am început un proiect umanitar național, extrem de complex, care mă aduce iar la epuizare. Nu m-am învățat, însă faptul că iar mi-au revenit unele simptome a ridicat un semnal de alarmă. N-aș vrea să fac aceeași greșeală de două ori, așa că am recalculat traseul și prioritățile.

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cel de la 20 de ani?

RD: Să o las un pic mai moale. Pe la 20 de ani am avut primul episod de burnout. Lucram și atunci foarte mult, aveam facultatea și două job-uri în presă și televiziune. Se pare că de atunci nu mă puteam abține. Primul semnal a fost că mi-a țâșnit sânge din nas pe tastatură, la jobul pe care-l aveam la revista BRAVO. Mă rog, arătam ca o stafie și atunci, pentru că lucram prea mult. Două job-uri și primul an de facultate mă solicitau enorm, dar îmi plăcea la nebunie ce făceam, așa că nu mi-am dat seama că mă epuizam. După acest episod, am decis să renunț la colaborarea din televiziune. Nu știu dacă am făcut bine, dar așa am simțit că e bine pentru mine la momentul respectiv. Pentru că filmările îmi ocupau din timp seara, iar asta se materializa în lipsa mea de somn.

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

RD: Eu de la 14 ani sunt conectat cu oamenii. Atunci am început să joc în reclame și luam contact cu multe persoane. La 16 ani am început să lucrez în presa scrisă, în lumea muzicală. Imaginează-ți cu câte persoane aveam de-a face. La 18 ani am intrat în televiziune. Și mai mulți oameni. Mi-a plăcut dintotdeauna să fiu printre oameni, să le descopăr poveștile, să scriu despre ele, să le filmez, să duc mai departe către publicul larg ceea ce mi se părea interesant. Din punctul acesta de vedere, m-am simțit mereu bine conectat cu oamenii din jur și încă mă consider așa. Doar că acum sunt mult mai selectiv și mai atent la energiile celor cu care interacționez. Poate aici să fie mica schimbare, atenția la primul impuls energetic. Dacă vibe-ul nu e bun, nu mai merg înainte. De multe ori nu mi-am ascultat instinctul și, de fiecare dată, am realizat că trebuia să o fac de la bun început. 

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

RD: Meditez cât pot de mult, iar atunci când lucrez ascult muzică de relaxare. Eu sunt foarte focusat, de fel, pe lucrurile pe care le am de făcut, dar sunt o minte creativă, în permanentă activitate, așa că de multe ori ai să mă vezi cu 20 de tab-uri deschise, făcând câte puțin din fiecare. În ultimul an am învățat și am încercat să mă educ să trec la următorul lucru abia după ce îl termin pe cel la care lucram deja. Dar când sună telefonul sau primești N mailuri cu N task-uri, e destul de dificil să rămâi la lucrul pe care îl făceai deja. Working on it! 

TG: Care este cartea care ți-a schimbat viața?

RD: Eu am o chestie: nu rețin nume de cărți și rămân întotdeauna cu niște pasaje din câte o carte. Sunt click-uri pe care le simt în minte și în suflet, atunci când dau de câte un citat cu care rezonez și care-mi schimbă niște percepții. Așa merg înainte, luând câte ceva din fiecare. În acest moment am trei cărți pe noptieră. Una este despre cum idei aparent cu zero șanse de reușită au ajuns să definească industria de marketing pe anumite segmente, una este despre vorbitul în public, iar a treia, preferata mea, este despre zeul din fiecare dintre noi. E o carte despre răspunsurile pe care le căutăm bezmetici peste tot, iar ele sunt, de fapt, în fiecare dintre noi. Cartea se numește Școala Zeilor, este scrisă de Elio D’Anna și începe așa: „Această carte este pentru totdeauna”. Și chiar este. Ți-o recomand, în caz că nu ai citit-o deja. Este genul de carte care schimbă, într-adevăr, vieți. 

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

RD: Da, momentul cu spitalul, din luna februarie. A trebuit să învăț să mă pun și pe mine pe primul loc. Învăț din greu asta, cum spuneam înainte, dar sunt pe drumul cel bun. Mi-am schimbat stilul alimentar (nu era unul greșit, dar am simțit că trebuie să mai ajustez niște lucruri, cu mâncare procesată/ gătită spre zero), beau mai multă apă și la ora 22:00 sunt în pat, fără discuții. 

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

RD: Din fericire, nu am simțit niciodată că am eșuat, în adevăratul sens al cuvântului. Iar atunci când nu mi-au ieșit lucruri, am ales să cred că nu a fost momentul potrivit. Însă pentru că sunt un om foarte ambițios, tot ce mi-am propus, am reușit, mai devreme sau mai târziu. Iar dacă există lucruri despre care știu clar că nu țin de mine, nu am de ce să mă învinovățesc în vreun fel.

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

RD: Ultimele două lucruri: îmi pornesc difuzorul cu uleiuri esențiale (sunt mare fan al aromelor citrice) și pornesc muzica de meditație. 

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

RD: Azi m-a motivat acesta: „Cu cât respirația unui om este mai profundă, cu atât realitatea lui este mai bogată” – Școala Zeilor

Robert Diaconeasa este jurnalist și om de online, cu o experiență de 16 ani în presă scrisă, televiziune, organizare de evenimente și PR. Din 2015 a ales calea online-ului și a lansat blogul www.daddycool.ro, menit să le arate oamenilor că viața în online nu trebuie să fie doar despre vieți luxoase, poze editate și vacanțe de invidiat. Și-a dedicat mai bine de jumătate de timp proiectelor umanitare și a conceput și implementat campanii care au ajutat peste 4.000 de beneficiari, cu donații în bani, produse sau experiențe în valoare de aproape 100.000 de euro. Anul trecut a plantat alături de 600 de oameni din comunitățile noastre 12.000 de copaci, pentru o Românie un pic mai verde. În prezent, este în proces de implementare a campaniei umanitare #NEAMADUNAT, menită să ajute 1.000 de familii din România. 

Citește și: 

Diana Cosmin, jurnalistă: ”Viața e prea scurtă ca să faci pe plac tuturor”

Cătălin Frâncu, fondatorul dexonline: ”Creierul trebuie ținut în formă, căci e ce avem mai bun”

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Mirela Retegan, antrenorul părinților: ”Știu care mi-e destinația”

SELF-IMPROVEMENT//

Cum să tratezi personajele toxice din social media

OAMENI THRIVE//

Florin Ristei, cântăreț: ”Știu să pierd cu zâmbetul pe buze și să iau ce e bun și din acele experiențe”

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.