WELLBEING//

Pauza ca o artă

Descoperă importanța pauzelor pentru menținerea echilibrului emoțional.


În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce timpul petrecut doar cu noi este necesar pentru igiena noastră mentală.
– Cum putem scăpa de repetarea vechilor tipare, care ne țin în loc evoluția. 


”Unde este diferența?”, am fost întrebată. Am început călătoria interioară în urmă cu opt ani. Un drum sinuos, aventuros și care aduce transformare. Descoperim, înțelegem, iertăm, vindecăm, acceptam și integrăm. Cu ce e diferită viața de zi cu zi față de ”înainte” de călătorie?

Presupunem că autocunoașterea ne aduce mai multă înțelepciune și că reușim să îmbunătățim toate aspectele vieții. Doar că, de multe ori, realitatea arată opusul și ne descurajăm. Trăim într-o lume stăpânită de emoții. Ne conectăm inconștient și la cele colective, mai ales că empatizăm mai mult. Simțim în continuare cum uneori ne fuge preșul de sub picioare. 

Ce facem? Ne supărăm pe noi înșine? Lăsăm totul baltă? Tânjim la vremurile în care eram mai puțin conștienți, mai «adormiți»? 

NU. Doar avem nevoie de o cantitate imensă de răbdare, de compasiune și perseverență pe tot parcursul drumului.

Putem fi în lume fără să facem parte din lume? Putem integra viziunea de ”vultur” pe care Sinele nostru Superior o are? Putem trăi aici, acum, dar cu o imagine amplă a tot ce se întâmplă? Putem rămâne în contact cu liniștea și armonia interioare, fiind în mijlocul haosului? Putem atinge un nivel înalt de autocontrol? Răspunsurile repetate sunt clar ”da”! E bine, totuși, să nu uităm că suntem și vom fi permanent testați.

Cel mai ușor ne-ar fi să devenim călugări, pustnici, sus în munți, prin Tibet sau altundeva. Să stăm permanent în rugăciune, meditație, singuri cu noi și cu Divinitatea, căutând iluminarea.

Ne-am ales însă o provocare mai mare. Rămânem în lume, cu familiile, cu prietenii, colegii de la job și tot ce ne înconjoară într-o aglomerație urbană. Am decis să nu fugim, să ne asumăm mai multe roluri și să încercăm să rămânem conștienți sub presiunea lor. Să fim treji, conștienți, dar în contextul oferit de viața modernă. Ne zbatem deseori să nu cădem în capcana rolurilor, care au puterea să ne absoarbă total. Încercăm să nu ajungem seara la culcare sleiți, triști și nemulțumiți.

În tumultul zilnic, ceea ce ne poate ajuta pe calea noastră este să învățăm să luăm pauze. Din perspectiva mea, este o necesitate să stăpânim această artă.

Respirăm adânc și conștient de câteva ori, ne desprindem mental de orice rol, ne privim înăuntru și observăm. Aceasta este pauza. O binecuvântare pe care ne-o oferim în mod conștient. Ne dăruim timp să privim emoțiile, să ne întrebăm cum ne simțim, poate să rostim în gând o scurtă rugăciune sau mantra și să regăsim pacea. Pauza ne oferă libertate. Mintea și inima se deschid și ne conectăm la Noi. Dacă avem frământări, este momentul ideal să contemplăm asupra lor în mod detașat. Aceste clipe pot aduce revelații uimitoare.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Spuneam și despre răbdare, compasiune și perseverență. Educarea conștientă a tot ceea ce reprezentăm noi ca ființe spirituale durează. De multe ori, se întâmplă să repetăm aceleași tipare vechi din inerție. Deprogramarea, vindecarea umbrei, eliminarea credințelor limitative- sunt procese de durată.

Spre exemplu, înainte, când mă enervam și mă înfuriam, de cele mai multe ori nu verbalizam. Tot ce acumulam negativ rămânea bine strâns și compactat în interior. Sufletul era neîmpăcat, dar tot ce urmăream era să merg mai departe și să fug de emoțiile urâte. Învățasem că rolul meu este să fiu puternică, să le duc pe toate cu eroism, să nu mă plâng și să creez o fațetă cât mai frumoasă pentru lumea din jur.

Acum, încă mă mai enervez și mă înfurii, deci aici nu se vede diferența. Am învățat însă să-mi las emoțiile să fie, să le simt conștient și să nu le mai blochez. Dacă exprimarea lor nu iese mereu în mod sănătos, îmi cer iertare de la cel de lângă mine. Când furtuna a trecut, iau o pauză. Îmi dau seama dacă emoțiile au fost ale mele sau am empatizat cu alte persoane. Observ care a fost elementul declanșator și-mi ”notez” la ce aspect mai am încă de lucru. Vorbesc sau scriu despre asta și mă străduiesc să fiu mai puțin exigentă cu mine însămi.

Acesta este răspunsul la întrebarea ce mi-a fost adresată inițial. Marea diferență, dintre mine cea de ”dinainte” și cea de ”după” începerea călătoriei spre interior, este practicarea pauzei. Reușesc să mă desprind din acel trai robotic, programat de către societate, familie și chiar de mine însămi. Toate schemele create doar pentru îndeplinirea unor sarcini date de roluri se opresc când iau o pauză. Perspectiva asupra vieții s-a modificat total și pauzele au creat spațiul pentru multe schimbări în bine.

Te invit să practici cât mai des arta de a face pauze și să-mi povestești ce-ți oferă spațiul pe care-l creezi conștient!

Pentru mai multe detalii și practici despre cum îți poți transforma viața, o poți găsi pe Amy Ciotec pe www.PurAnima.com, singura platformă de transformare personală dedicată în exclusivitate femeilor.

Citește și:

Acum putem profita de ocazie pentru a ne schimba relația cu timpul

Ghidul de meditație Thrive

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

5 obiceiuri zilnice care te duc mai aproape de bani, succes și împlinire

SELF-IMPROVEMENT//

De ce mințim la psiholog

Foto: Sabina Ghiormescu
OAMENI THRIVE//

Gáspár György: ”Cred în iubire și în vindecare”

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.