SELF-IMPROVEMENT//

Până când banii ne vor despărți

Cum să nu lași finanțele să strice dragostea.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Cine plătește la prima întâlnire, în era aplicațiilor de dating și a feminsmului.
– Cum se stabilesc cheltuielile comune în cuplurile în care există o discrepanță mare de venit între cei doi parteneri.


O, l’amour…

Dragoste. Iubire. Amor. Poeta Tara Skurtu scrie în cartea ei „The Amoeba Game” (tradusă la editura Nemira sub titlul Jocul de-a amiba) despre un iubit român care a învățat-o „three words for love, two for missing”. Nu doar că românul s-a născut poet, dar limba română e predestinată să vorbească despre iubire, iar prin vinele noastre latine curge pasiunea. 

Ar trebui să ne fie foarte ușor, deci, să ne imaginăm fervoarea romantică a unei prime întâlniri (eventual într-o terasă de pe malul Herăstrăului, pentru culoare locală) în care chimia dintre El și Ea e perfectă, conversația spumoasă și tensiunea erotică foarte promițătoare. Ora închiderii a trecut de mult, au rămas singurii clienți din restaurant, dar nici măcar chelnerii blazați nu se îndură să-i deranjeze: e atât de evident că aici începe o mare poveste de iubire. Într-un final, El cere nota cu un semn elegant al mâinii. „Ești o femeie incredibilă”, spune privind-o pe Ea cu ochi scânteietori. „Aș vrea ca seara asta să nu se mai sfârșească. Aș vrea să te văd în fiecare zi a vieții mele de acum înainte. Facem nota pe din două?”. Ea înclină capul într-o parte și-l privește cu subînțeles printre genele grele: „Cine-a zis că seara asta trebuie să se termine?”. Cu gesturi feline, scoate telefonul din geantă și trage nota în fața ei: „Mai bine calculăm, eu am luat salată Caesar și apă plată, iar tu steak și două pahare de whisky, deci nu pare corect să împărțim egal. Cafeaua o dau eu… la mine.” El, hipnotizat de dansul grațios al degetelor Ei pe aplicația de calculator a telefonului, reușește cu greu să răspundă: „Sună minunat. O cafea e chiar… e tot ce-mi doresc acum”. Sub masă, genunchiul lui se lipește sugestiv de al Ei. „Mai am doar o întrebare. Spune-mi, dacă ai fi un instrument financiar, ai fi mai degrabă Bitcoin, o poliță de asigurare de viață cu opțiune de economisire sau un ETF?”

V-a dat cu virgulă povestea asta? (Ei nu, pentru că a calculat de două ori, ca să fie sigură.) E foarte normal, „dragostea și banii” e o combinație din categoria „baba și mitraliera”, doar că mult mai explozivă. Puține lucruri strică romantismul mai eficient decât o discuție (sau, și mai rău, o ceartă!) despre bani. 

Banii vorbesc (chiar și atunci când noi tăcem)

Să nu vorbim despre bani nu e, însă, o rețetă de succes, mai ales că tăcerea spune și ea multe. Încă de la prima întâlnire și momentul în care apare nota (probabil primul moment în care vi s-a părut că în povestea de mai sus „zgârie discul”), comportamentul nostru cu privire la bani transmite un mesaj. Majoritatea bărbaților pe care i-am întrebat au spus că la prima întâlnire li se pare normal să plătească ei nota, dar că apreciază ca femeia să schițeze măcar un gest simbolic spre propriul portofel. Alții (mai ales din generațiile mai vechi) sunt de-a dreptul ofensați dacă o femeie insistă să plătească ea. Pe de altă parte, multor millennials li se pare nedrept ca, în era feminismului și a aplicațiilor de dating, în care poți avea și zeci de prime întâlniri într-un an, iar femeile cu care te vezi sunt probabil cam la fel de stabile financiar ca și tine, să existe această așteptare constantă ca bărbatul să plătească. Dinspre partea lor, femeile se împart între cele care nici nu-și pun problema să ia nota, cele care se oferă să plătească, dar sunt neplăcut surprinse dacă oferta lor e acceptată, și cele (puține) cărora li se pare absolut normal să împartă nota nemțește. 

Mai mult, oricare dintre comportamentele descrise mai sus va genera instant o judecată de valoare în mintea celeilalte persoane și poate influența (uneori radical!) șansa ca acea primă întâlnire să devină ceva mai mult. Asta pentru că banii sunt un subiect cu o mare încărcătură emoțională, de care nu suntem întotdeauna conștienți. Ni se pare că reacționăm normal și rațional, chiar și atunci când, de fapt, nu facem decât să repetăm tipare comportamentale învățate în copilărie – de la „Tata venea tot timpul acasă în ziua de salariu și îi dădea mamei plicul cu toți banii” la „O femeie trebuie să aibă banii ei puși deoparte”, „Mama mi-a zis să nu depind niciodată de un bărbat” și așa mai departe. Iar prima întâlnire e doar o mică pietricică de încercare față de o relație în toată regula, unde se multiplică atât problemele practice, cât și capcanele emoționale. Ce facem, deci, cu banii și dragostea?


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Să păstrăm misterele pentru dormitor

Una dintre rețetele clasice ale menținerii pasiunii într-o relație pe termen lung este cultivarea misterului – e important să-ți poți surprinde partenerul și după zece sau mai mulți ani, să ai propriile secrete. Când vine vorba de bani, lucrurile sunt complet pe dos: cu cât mai puține surprize, cu atât mai bine. Iată două categorii de întrebări la care trebuie să ai răspuns.

  1. The Basics.

Dacă sunteți deja împreună de câteva luni, trebuie să știi măcar următoarele:

  • Care e „personalitatea financiară” a partenerului tău? E mai degrabă genul care cheltuie sau genul care economisește? Termină salariul în cinci zile sau are buget colour-coded în Excel? Are trei cărți de credit și două împrumuturi de nevoi financiare sau doar un credit ipotecar? Joacă jocuri de noroc?
  • Cum funcționează cuplul vostru în viața de zi cu zi? Cum împărțiți cheltuielile când ieșiți în oraș? Când mergeți în vacanță? Dacă unul dintre voi câștigă semnificativ mai mult decât celălalt, mergeți în locuri pe care și le poate permite partenerul cu posibilități mai reduse, sau celălalt își asumă o parte mai mare din cheltuieli? 
  1. Când lucrurile sunt serioase

Odată ce v-ați mutat împreună și mai ales dacă v-ați și căsătorit*, întrebarea principală este dacă „two become one” și din punctul de vedere financiar. A pune banii împreună poate să fie nu doar mai romantic, dar și mult mai practic – n-ai de calculat nimic, nu trebuie să discuți nimic. Dar, mai ales dacă cei doi parteneri au personalități financiare foarte diferite, poate fi și sursa unor probleme serioase. De exemplu, Ea economisește jumătate din fiecare salariu, El cheltuie toate economiile pe un concediu exotic plătit din banii comuni „pentru că avem bani în cont și YOLO, iubi!”.

E oare mai simplu atunci să stabilim care sunt cheltuielile comune și să le împărțim pe din două, iar pentru restul să se descurce fiecare pe cont propriu? Poate – dar și aici lucrurile se pot complica, mai ales dacă între cei doi parteneri există o discrepanță mare de venit. În plus, există cheltuieli clar comune (chirie, utilități, mâncare etc) și cheltuieli evident proprii (haine, hobby-uri, cosmetice), dar există și un număr aproape infinit de cheltuieli „gri” – televizorul enorm și exorbitant, de ultimă generație, pe care El l-a vrut neapărat pentru Xbox, dar pe care se uită și ea la Netflix, e o cheltuială comună?  

Într-un sondaj complet neoficial printre prietenii mei de pe Facebook, am descoperit că există o multitudine de soluții creative pe care cuplurile le folosesc ca alternativă la cele două extreme discutate mai sus. O soluție pe care par să o folosească mai multe cupluri decât mi-aș fi imaginat e cea a unui „sac” destinat cheltuielilor comune, cu restul banilor ținuți separat. Cum poți fi creativ aici? De exemplu, cu modul în care se stabilește contribuția fiecăruia – e important pentru noi să contribuim egal, sau ni se pare mai fair ca nivelul contribuției fiecărui partener să depindă de nivelul venitului? Principiul după care s-a ghidat o amică al cărei soț are un salariu mai mic decât al ei este ca, după participarea la cheltuielile comune, „fiecare să rămână cam cu aceeași sumă to play with”. Alții pun toți banii la comun, dar șef pe cheltuielile comune este partenerul mai strâns la pungă. O altă prietenă are un fond de cheltuieli comun cu soțul, la care contribuie egal, dar și un fond de economii pentru proiecte și vise comune. Un cuplu care lucrează împreună, dar unde ea are și proiecte proprii, folosește banii din business-ul comun pentru cheltuieli, iar banii din celelalte proiecte ale ei merg direct în economii. 

Pe scurt, fiecare cuplu trebuie să-și găsească propria variantă de chivernisire în comun, în funcție de tipurile de cheltuieli pe care le au, planurile de viitor (copii, sau poate un an sabatic, ori un masterat), câștigurile și personalitatea fiecărui partener. Iar soluția valabilă azi nu trebuie să fie și cea de mâine. Singura regula de bază, 100% din categoria „ușor de spus, greu de făcut”, este că trebuie să (respirați adânc) vorbiți despre bani. Poate nu chiar de la prima întâlnire, dar nici mult după. Vă țin pumnii!

*Atenție! Pentru cuplurile căsătorite, e important să știți că regimul juridic al bunurilor voastre e dat de ceea ce se cheamă „regimul matrimonial” aplicabil căsătoriei voastre: regimul matrimonial legal (pe scurt, ce-i al meu e și al tău, dar casa moștenită de la mătușa Tamara e doar a mea), regimul separației de bunuri (pe scurt, ce-i al meu e doar al meu) sau cel al comunității convenționale (pe scurt, o combinație „șaorma cu de toate”). Evident, descrierile de mai sus nu sunt exacte din punct de vedere juridic! Important e să țineți minte că, dacă nu încheiați o convenție matrimonială care să spună altceva, se va aplica regimul matrimonial legal, conform căruia bunurile dobândite în timpul căsătoriei (inclusiv salariile!) sunt de regulă bunuri comune, indiferent pe numele cui sunt înscrise. Inclusiv conturile bancare. Bunurile dobândite înaintea căsătoriei sau primite cu titlu de donație / moștenire sunt însă doar ale soțului care le-a primit. 

Și încă un sfat, pe care aș vrea să nu trebuiască să-l dau, dar care mi se pare important având în vedere situația tristă a violenței domestice la noi în țară: o relație abuzivă nu înseamnă neapărat (doar) violență fizică, ci se poate manifesta și sub forma abuzului economic. Comunicarea deschisă de care vorbeam mai devreme nu înseamnă că partenerul are dreptul să te controleze, că trebuie să-i ceri voie partenerului pentru a cheltui din banii comuni, sau că-ți poate lua toții banii. Iar faptul că banii tăi sunt, legal, și ai lui nu înseamnă că ești prinsă pentru totdeauna în această relație. Nu ești singură. Vorbește cu cineva de încredere, sau apelează la asociații ca ALEG

Citește și:

5 motive din cauza cărora poți ajunge la probleme cu banii

Cum să fii neamț: învățăturile unui german neaoș despre finanțele personale

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

8 mituri despre relații și cum ne afectează ele

OAMENI THRIVE//

7 lecții de viață pe care le putem învăța de la Malala Yousafzai

Foto: Sabina Ghiormescu
OAMENI THRIVE//

Gáspár György: ”Cred în iubire și în vindecare”

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.