OAMENI THRIVE//

Gianina Corondan: ”Pânzele albe sunt eco-friendly!”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce este o alegere bună să mergi până-n pânzele albe.
– Cum se implică Gianina Corondan în sprijinirea brandurilor românești.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Gianina Corondan: În perioada asta, când dorm cu geamul deschis, cearta ciorilor cu pescărușii mă trezește negreșit la statutul de om care se întreabă “de ce?”. Altfel, e o mare bucurie că am iar șansa să văd soare sau nori, după caz, asta fiindcă deschid ochii chiar pe fereastră și am în colimator o fâșie de cer care crește dintr-un bloc. Mă mai ridica lucruri care stau începute, vreun vis mai sucit sau conștiința, atunci când e mai dificil. Dar, la modul general, mă animă gândul că Dumnezeu mi-a mai oferit și azi cadouri. Și trebuie descoperite. 

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

GC: Fac liste de cu seară, deja le pun într-o ordine a importanței, ore, momente strategice. Și, dacă nu am cereri prea multe, tot pot umple liste întregi cu ce am de făcut. Îmi place de mine când fac liste, mă supun bine lor și bifez cu conștiinciozitate punctele. Numai că nu fac zilnic asta, așa că adopt și variante freestyle care pot fi și satistfacătoare, dar și enervante. Când ajung în stadiul enervant, pornit din a cere prea multe de la mine, mi-amintesc cum îi zicea bunica din Ardeal buicului Gheorghe: ”Tu, Mărie, gândești că peste o sută de ani nimic de-aice n-a hi?” și mă relaxez.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

GC: Secretul este mai întâi să nu uiți ce a fost înaintea ta. A lua aminte. A nu înțelege prin “mai bun” a avea lucruri multe și a trăi comod. Ci a te stimula să fii. Un pic mai mult astăzi decît ieri. Și mai bun. Nu să ai bunuri. Dacă e să ai, atunci e mai bine să ai revelații. Să cauți în cărți, în oamenii de calitate pe care-i aduni în jur și în idei pe care le fluturi. Cel puțin așa e la mine. De câte ori citesc o carte bună, cu senzația de pe vremuri că nu vreau să se mai termine, îmi vine să zburd. Simt că m-am mai clădit un pic. Și că pot ajunge până în pânzele albe. Nu e o alegere rea asta. Pânzele albe sunt eco-friendly și resping soarele mult prea arzător. La fel, când sunt înconjurată de prieteni, cu care fac și desfac Universul, iar când pun la cale ceva nou, proiecte care au niște idei faine la bază, mă însuflețesc. Îmi place să știu că are efect bun ceea ce fac. Că cineva zâmbește în urmă sau are avânt să pornească de asemenea, până-n pânzele albe.

TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

GC: Mă rog, pur și simplu, la Dumnezeu pentru o stare mai bună și mă las în voie. Când revin pe pământ, cânt, scriu, dau telefoane sau mă apuc de gătit, depinde. 

În ultima vreme, revin la te miri ce capitol din cartea doctorului Victor Pauchet, „Secretul fericirii”, tradusă pe la 1900 de Eremia Grigorescu, recomandată în timpul carantinei de Ioan Cornea, un bun prieten din Brașov, care i-a și dat glas, fiindcă e o carte rară și n-aș fi avut cum intra în posesia ei altfel. Conține principii de comportament moral care duc la o viață curată, sănătoasă, bogată spiritual, văzute de un om de știință în vremuri care erau diferite, dar parcă la fel. Și un alt bun remediu este să mă întâlnesc cu copii. Ai fratelui meu, ai prietenilor, discuțiile cu ei mă relaxează formidabil. Râd din toată inimă. E altă stare de spirit. Cred că mi-ar fi plăcut să fiu baby-sitter. 

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

GC: Fac mișcare în aer liber. Admir natura. După niște efort de a te dezmorți și de a discuta cu un copac, gândurile nu mai par deloc rele. Apoi, mă arunc în proiecte entuziasmante. E mult de lucru în jur, nu observ numai eu asta. Deci, ca să trag o concluzie, optimismul mi-l ațâț cu mișcări de bine. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

GC: Hmmm, nu am trăit prea des senzația că am ajuns la capătul puterilor. Din contră, mi se pare că există o forță incredibilă în noi, o caut mereu pe a mea, sunt curioasă ce forme mai ia, încerc să o potențez și să o orientez. În rarele dăți când am semnale de ”prea mult”, mă apucă plânsul. Plânsul ăla bun, eliberator. 

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?

GC: Să fiu atentă. Să învăț de toate. Să am răbdare. Să tac mai mult. Să mă las pe șuvoiul vieții cu mulțumire. Să nu regret. Să fiu recunoscătoare. Să cer respect celor din jur, chiar dacă-s mai mari, chiar dacă-s autoritari, chiar dacă-s plini de funcții. 

Dar sfaturile trebuie date dacă-s cerute, altfel e degeaba. Și, uneori, simt că am acum mai degrabă nevoie de sfaturi de la cea de 20 de ani, când credeam că “dragostea-i un biscuit în formă de stea” și că oamenii nu pot fi decât buni. 

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

GC: Mi-am făcut cont de Facebook. Și de Instagram.

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

GC: Scriu. Listele cu acțiunile de făcut zilnic. Sau aștern gândurile pe blog. Dacă am filmări, fac repetiții, mă învârt cu atenție în jurul subiectului, să-l compun din mai multe unghiuri, să știu totul despre el, să devin una cu el.

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

GC: Crimă și pedeapsă. Dar fiecare carte a schimbat câte un pic. Cel mai iubit dintre pământeni, Jurnalul lui Mihail Sebastian, periodic.

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

GC: Momentul când am ales să frecventez cursurile Teatrului ”Podul”. Nu simțeam că e o alegere importantă, dar era. Mi-a schimbat cursul profesional al vieții. Mi-a deschis cutia cu întrebări și cu uimiri. Din economist, am devenit vizitator-sudor. Atentă la tot și la toate. Sau jurnalist, cum vreți să-i spuneți.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

GC: Când am intenționat să răspund la aceasta întrebare. Am depășit, cautând alta. Am vrut, de exemplu, să mă apuc anul ăsta să învăț limba chineză și o criză mondială a avut o criză de râs. Reconfigurarea traseului.

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

GC: Mă gândesc la ai mei. Mulțumesc. Respir adânc.

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

GC: ”Cât mai merg pe stradă, cât lumea o cuprind, sunt viu, cât te-mbrățișez pe tine, nu e prea târziu”. E dintr-un cântec făcut cu trupa Quartz, dar nescos la iveală.

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?

GC: Mă implic în acțiuni concrete. Dacă nu-s chemată la ele, le inventez eu. Las visarea la o parte și întreprind mici fapte. Poate or avea urmări, poate nu. Dar dacă da? Să simți că ești de folos e mare lucru. Așa am creat, acum patru ani, ”Vizită de Lucru”, un proiect video în care punem în valoare produsele românești și modul lor de a se fabrica. 

Empatia se declanșează automat când vedem cazuri de suferință în jurul nostru. Sper că e așa pentru toată lumea. Am văzut că e așa. Și am participat, de-a lungul timpului, la multe evenimente care și-au dorit să ajute. Dar nici micile gesturi nu-s de lepădat. Nu trebuie vorbit prea mult, trebuie făcut și mers mai departe. Acum, de exemplu, văzând cum mulți fermieri români sunt nevoiți să-și arunce roadele muncii, lapte, legume, fructe care sunt înecate de inundația de produse de import, de multe ori mai proaste, caut să-mi schimb comportamentul de consum mai abitir decât oricând. Să-i aleg întâi pe ai mei, cei competitivi. 

În această perioadă, am ajuns la concluzia că România este lipsită de multe ramuri economice strategice, e clar că trebuie să fim uniți pentru a schimba ceva, deci mi-am pus drept țel să fiu mai atentă la munca românilor și să o susțin, cumpărând doar ce este fabricat în România, de calitate și cu respect față de ceilalți. Așa că acum, chiar de când am ieșit din carantină, am inițiat împreună cu firma Yokko un proiect, ”Designeri în Vitrină” (Yokko este un brand românesc de haine de calitate, care există pe piața autohtpnă de mai bine de 20 de ani). Punem produsele tinerilor designeri, produsele celor fără expunere offline la vedere în vitrina deja existentă, le promovăm munca pe rețelele sociale, facem mici lucruri la care se pot alătura și alții, pentru a fi consistent demersul. Dacă rămân singură pe drum, nu mă opresc, poate un alt român care are aceste zbateri va schimba și el ceva în comportament. Și ne vom recunoaște. Și ne vom îmbrățișa. Fără distanțare socială și fără mască. 

Gianina Corondan este om de televiziune, actriță, cântăreață și jurnalist. Deși școala a pregătit-o, inițial, să devină economist, nu a făcut niciodată economie de creativitate. S-a reinventat de mai multe ori și, de peste 15 ani, prezența sa ieșită din tipare completează scena divertismentului românesc. 

Citește și:

Stephan Pelger: ”Sunt un copil adoptat cu un destin schimbat de iubirea părinților săi”

Lavinia Țânculescu, psiholog: ”Viața mi-a fost dată ca un pământ în arendă”

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Ramona Păun, prezentatoare TV: ”Am învățat să nu judec, ci să înțeleg!”

OAMENI THRIVE//

Ana Moga, DJ Kiss FM: ”Aleg să mă pun mereu în locul celor din jur”

SELF-IMPROVEMENT//

Cum va arăta lumea după 15 mai? Exercițiu de imaginație

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.