SELF-IMPROVEMENT//

Gânduri la 70 de ani

Cu toții știm care sunt cele mai importante lucruri din viață, așa că de ce așteptăm atât ca să facem ce trebuie?


În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce să îmbătrânești înseamnă, de fapt, să te eliberezi.
– Ce au în comun bătrânețea și o petrecere la care ești disperat să fii invitat.


Săptămâna trecută, pe 15 iulie, am împlinit 70 de ani, o aniversare venită după patru luni de izolare în casă și după mult – mult mai mult – timp pentru reflecție.

Împreună cu sora și fiica mea ne-am petrecut acest timp în casa familiei din Los Angeles și, în timp ce făceam curat în garaj, am dat peste o duzină de jurnale și caiete de notițe vechi: pagini întregi de gânduri și țeluri, vise și temeri ale fetei care eram la 20 de ani. Citindu-le, la jumătate de secol distanță, am fost uimită de patru lucruri. În primul rând, de cât de devreme înțelesesem care erau lucrurile care contau cu adevărat în viață. În al doilea rând, cât de greșit acționam, chiar știind ce e important. Apoi, cât de obositoare și istovitoare erau toate temerile și fricile mele. Și patru, în ce fel au contat în viața mea toate aceste frici.

Acum, la 70 de ani împliniți în lockdown, îmi dau seama că îmi este mai ușor să trăiesc la această vârstă viața pe care am vrut-o mereu decât îmi era la 30 de ani. Și, pentru mine, acesta este adevăratul dar al unei vârste mai înaintate. Când nu te gândești la moarte ca la un sfârșit – și nu m-am gândit la asta niciodată – să îmbătrânești înseamnă, de fapt, să te eliberezi. Înseamnă să scapi de toate lucrurile ne-esențiale, să nu te mai uiți peste umăr căutând aprobarea cuiva și nici să nu-ți mai faci planuri fanteziste sau înspăimântătoare în ceea ce privește viitorul. Pentru că, în final, am înțeles, așa cum spunea Montaigne, că „viața mea a fost plină de lucruri îngrozitoare care nu s-au întâmplat niciodată”.

Am fost unul dintre copiii aceia care s-au născut bătrâni. N-am înțeles niciodată atitudinea (prea des răspândită în lumea vestică), în care să îmbătrânești este ca o boală pe care te chinui să o eviți: ca o petrecere la care ești disperat să fii invitat, dar la care începi să te îngrijorezi din minutul în care ai intrat pe ușă.

Așa cum mi-au amintit caietele mele vechi de decenii, mereu mi-am dorit înțelepciunea unui om trecut prin viață. A fost mai ușor să fac asta, de vreme ce vin dintr-o cultură în care, până la urmă, se glorifică bătrânețea. Mereu mi-a plăcut, spre exemplu cum, în mănăstirile grecești, starețul și starețele sunt numiți geronda și gerondissa – „om bătrân”, „femeie bătrână”, chiar dacă au abia 40 sau 50 de ani. Și asta pentru că acestea sunt titluri care n-au de-a face cu vârsta lor, ci cu înțelepciunea lor și cu faptul că sunt aproape de Dumnezeu. Într-adevăr, bătrânețea este asociată cu înțelepciunea în aproape orice tradiție spirituală și filozofică.

„Nu te teme de îmbătrânirea corpului”, scrie LaoTzu, „pentru că acesta este modul în care corpul tău își caută rădăcinile”. În Anale, Confucius descrie ciclul vieții ca o călătorie care ne duce mai aproape de divinitate, dar și de propriile noastre suflete. „La 15 ani mi-am dedicat inima învățăturii”, spune el. „La 30 de ani am luat atitudine. La 40 m-am eliberat de îndoieli. La 50 am învățat regulile raiului. La 60 de ani n-am mai auzit nimic. La 70 mi-am urmat îndemnul inimii fără să încalc nici o regulă”.

În Biblie (Iov 12:12) ni se spune că „la bătrâni se găseşteînţelepciuneaşi într-o viaţălungă e priceperea”. Și să ne aducem aminte că Moise avea 80 de ani când i-a condus pe israeliți afară din Egipt! În hinduism, viața este împărțită în patru părți, ca sezoanele unui an. Prima e cea a unui student. În cea de-a doua este vorba despre întemeierea unei familii. În a treia începe retragerea, iar cea de-a patra parte ești total detașat de lucrurile lumești. Paradoxul unei vieți bune este că, de fapt, poți fi detașat de toate lucrurile pământești, în timp ce ești angajat și implicat total în lumea din jurul tău.

De fapt, acesta este unul dintre lucrurile pe care le iubesc la această aniversare de 70 de ani: că sunt implicată total în construirea unei companii legată de una dintre cele mai interesante provocări de care avem parte – aceea în care încercăm să ne schimbăm comportamentul, astfel încât să avem parte de vieți mult mai sănătoase, mai productive și mai pline de empatie – alături de oameni extraordinari, mulți dintre ei având jumătatea vârstei mele. Și că fac asta cu multă bucurie, fără să mai dau importanță micilor hopuri, fără să mai fiu obsedată de rezultatul fiecărei ore din viața mea.

Până la urmă, despre asta e vorba: să pendulezi între încercări și o stare de grație, recunoscând în final că viața nu este decât un dans între ceea ce faci și ceea ce ți se întâmplă, fără a uita că, indiferent cât de mult suntem ancorați în lumea exterioară, viața se construiește dinăuntrul nostru spre afară.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Evident, în țara mea natală există o mulțime de tradiții antice. Pentru greci, filozofia nu este un exercițiu academic: este un manual pentru viața de zi cu zi. „Exersează moartea în fiecare zi”, spunea Socrate. Iar romanii își gravau inițialele MM – memento mori (adu-ți aminte de moarte) – pe statui și copaci, nu pentru că erau morbizi, ci pentru că știau că moartea dă sens vieții.

Atunci când te gândești la îmbătrânire doar ca la o pierdere progresivă a unor lucruri și abilități, pierzi din vedere ceea ce câștigi odată cu trecerea anilor. Și, dacă avem norocul să rămânem sănătoși, nu văd nici un motiv pentru care nu am continua, chiar la bătrânețe, să creăm și să construim. Am fondat The Huffington Post la 55 de ani și Thrive Global 11 ani mai târziu, la 66. Și sunt, mai mult ca niciodată, dornică să învăț – și să mă dezvăț.

La aniversarea sa de 89 de ani, Nelson Mandela a anunțat înființarea grupului The Elders, un grup format din lideri din domenii economice, politice, organizații nonprofit, aduși laolaltă pentru a rezolva problemele globale urgente. „Grupul își trage forța”, spunea Mandela în discursul de lansare, „nu din puterea politică, economică sau militară, ci din independența și integritatea fiecărei persoane care face parte din el. Acești membri nu mai au cariere de construit, alegeri de câștigat, oameni de mulțumit. Pot vorbi oricui în orice mod își doresc, și sunt liberi să-și urmeze calea pe care o consideră a fi corectă”.

Evident, o astfel de independență și înțelepciune ne este accesibilă la orice vârstă. Însă este mult mai ușor să o folosești atunci când ești eliberat de toate fricile de a da greș și de teama ca alții să nu fie de acord cu tine. „Curajul”, spunea Platon, „este cunoscut ca lipsa fricii”. Și asta e ceea ce iubesc mai mult la 70 de ani: faptul că nu mi-e frică m-a făcut să mă simt mai bine în pielea mea decât în orice alt moment al vieții mele. Poate din cauză că am mai puțin timp în față decât am în spatele meu, că nu mă mai agăț de lucruri care nu contează, că nu mai trăiesc în umbră și nu las misterele vieții să treacă pe lângă mine.

Și, în timp ce răsfoiam carnetele mele vechi, îmi doream să strig, peste ani, un sfat variantei mele mai tinere: să nu-și facă griji prea multe, să nu se îndoiască prea tare, doar să îndrăznească și să-și asume riscurile. Sper că vom vedea, până la urmă, cu toții, că bătrânețea nu e ceva de care să ne fie teamă sau un moment pe care să vrem să-l fentăm, ci un stadiu al vieții noastre pe care trebuie să-l îmbrățișăm cu bucurie. Și, în loc să ne uităm la cei în vârstă din jurul nostru și să ne spunem „aș vrea să fiu așa viteaz și înțelept când o să fiu bătrân”, mai bine ar fi să apelăm la acea latură dârză, autentică și înțeleaptă din noi și să ne trăim viața în fiecare zi în acest fel, indiferent cât de tineri sau de bătrâni suntem.

Citește și:

Acum 13 m-am prăbușit din cauza extenuării – și a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat

Cum să-ți asculți și să porți un dialog permanent cu toate părțile tale

S-ar putea să-ți placă și…

WELLBEING//

Radiografia începutului de izolare: autodezvăluire asumată

OAMENI THRIVE//

Randi, cântăreț: ”Starea de bine, mulțumirea de sine sunt alegeri pe care le facem sau nu”

SELF-IMPROVEMENT//

Cupluri la izolare: ce va scoate la iveală statul acasă?

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.