OAMENI THRIVE//

Femei care ne inspiră

Am întrebat nouă femei din comunitatea Thrive care sunt acele femei care le-au inspirat la rândul lor și le-au motivat să-și descopere potențialul.

Există o femeie în viața ta care te-a învățat ceva esențial încă de la o vârstă fragedă și care ți-a modelat astfel drumul? O profesoară care ți-a descoperit talentul sau un mentor care te-a ajutat să crești, ți-a ghidat calea și te-a învățat să lucrezi cu tine astfel încât să devii cea mai bună variantă a ta? Există o autoare, o figură istorică, o activistă care te-a inspirat să faci o schimbare în viața ta și să te avânți în necunoscut, chiar și atunci când ți-era teamă să ieși din zona de confort? Nouă femei din comunitatea Thrive ne-au răspuns cu sinceritate, cu melancolie și admirație la aceste întrebări.

Bunica maternă: refugiată din Bucovina de Nord

În perioada asta, mai mult decât oricând, mi-am adus aminte de bunica mea care m-a crescut. Mama mamei. Mamaie a fost refugiată din Bucovina de Nord, o femeie precum cele pe care le vedem acum în fotografiile cutremurătoare de pe internet. A fugit noaptea, prin pădure, doar cu o bocceluță, lăsând în urmă totul. Apoi a venit regimul comunist în România și a fost deportată în Bărăgan, cu trei copii mici, dintre care unul, mama mea, de doar câteva luni. După zece ani de domiciliu forțat, a avut parte de puțină liniște, apoi au venit marile demolări. Și-a pierdut casa și a ajuns chiriașă la statul comunist, cu un soț care făcuse accident vascular cerebral de tristețe și disperare. Fiind omul care m-a crescut, mamaie m-a învățat de mică despre tărie interioară, despre cum nu trebuie să lași nimic să te înfrângă psihic și despre cât de mult poate duce un om. Datorită ei, reușesc mereu să trag o linie mentală între lucrurile grave și mărunțișurile care doar PAR grave. Mamaie nu mai e de mult, dar mi-a dăruit un mecanism interior care mă împiedică să mă iau prea mult în serios. Mă întreb, uneori, cum aș fi fost dacă nu eram nepoată de refugiat, copil de deportat și celelalte etichete cu care m-am născut. Cred că aș fi fost o cu totul altă persoană, dar ceea ce sunt azi îi datorez în primul rând lui mamaie.

Diana Cosmin, jurnalistă și fondatoare Fine Society

Mama mea cu nume de Cosânzeană

A fost și este întâia mea inspirație, dincolo de toate limitele, barierele dintre oameni și iubirile care trec într-un tărâm nesfârșit. Ea a sădit o încredere incredibilă, un rost și aproape o formulă a puterii/ a supraviețuirii în mine, care nu s-a stins nici după 16 ani de când ea, mama, nu mai este aici. Ce ai putea să-ți dorești mai mult ca mamă? Ce ar putea fi mai mult decât să-ți formezi copilul astfel încât să reușească să treacă peste drame, să rămână cu sufletul bun, să reușească în viață prin talent și să meargă înainte, mereu înainte? Mama a reușit să mă echipeze cu toate instrumentele interioare pe care le-a integrat în mintea și inima mea, an de an cu dragoste, cu răbdare, cu joc, cu un parenting fin, firesc, intuitiv. Fiecare zi din viața mea este și un omagiu adus mamei. În fiecare zi, mă gândesc la ea și duc mai departe osatura de talente și capacități. Cu fetița mea am aceeași conexiune extraordinară. Mama mea Ileana, cu nume ca acele Cosânzene din povești, îți mulțumesc cu infinită iubire pentru tot și să știi că ți-a reușit, într-un mod desăvârșit, rolul de mamă!

Anca Ghinea, autoare și digital creator kreatoria.ro

Colegele și prietenele mele

Am avut marele noroc în viață să fiu înconjurată de femei cu adevărat grozave. Femei care m-au încurajat, m-au ridicat și m-au învățat să fiu mândră de mine, să am încredere în mine, să știu că pot mai mult. Femei, care, în egală măsură, m-au ajutat să înțeleg și că este ok și să nu mai poți, că este sănătos să-ți confrunți slăbiciunile și să-ți iei o pauză de reflecție. Pentru tot ce am ajuns, din punct de vedere profesional, am o datorie imensă față de toate colegele care mi-au călăuzit pașii în primii ani ai carierei mele. Femei inteligente, puternice și cu imensă capacitate de a ridica pe cei din jur. A fost cel mai frumos dar primit la început de drum, un dar pe care mi l-am însușit și pe care, din fericire, am știut să-l replic și eu, la momentul potrivit. Este probabil, în acest moment, una dintre satisfacțiile mele profesionale cele mai pline de substanță, această contribuție la dezvoltarea și succesul colegelor mele mai tinere. Vorba englezului, just paying it forward. Pentru tot ceea ce sunt, ca om, le mulțumesc din inimă celor câtorva prietene de-o viață, alături de care am râs și am plâns, alături de care am izbândit sau am eșuat lamentabil. Alături de care am crescut. Femei absolut superbe, la chip și la suflet, incredibil de puternice în fața unor greutăți de neimaginat, splendid de generoase în fața bucuriei și succesului celorlalți. Femei care au știu să-mi zvânte lacrimile cu o glumă sau care au știut să mă lase să-mi plâng necazurile în voie.  Cele care acum mă ajută să-i ofer fiicei mele o lecție neprețuită, lecția despre prietenie adevărată.

 Alexandra Dimitriu, Chief Media Officer Publicis Media

Femeile din neamul meu: inspirație pentru minte, suflet și trup 

Am stat mult să mă gândesc la această întrebare: dacă am un model feminin. Nu știu exact, dar nu este vorba despre o persoană anume, ci mai degrabă de o multitudine de atribute pe care le-am admirat toată viața la femeile din jurul meu. De la mamaie am învățat că nu trebuie să-mi ascund inteligența, doar pentru a face pe altul să simtă confortabil, mai ales pentru că sunt femeie. De la mama am învățat să fiu om bun și să iau oamenii așa cum sunt, pentru că, până la urmă, îți consumi mai puțină energie așa. De la străbuna Păuna, deși eram foarte mică, iar ea foarte bătrână, am învățat că, oricât de obosită ești, de muncă sau de viață, tot trebuie să ai grijă să-ți speli părul lung și apoi să-l împletești într-o coadă. Câte ceva pentru fiecare parte a noastră: minte, suflet, corp. 

Ana Pantazescu, psihoterapeută


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Mama mea: un soi de Maica Tereza modernă

Pentru mine, inspirația este un “bun” pe care-l ridic la nivel de artă, tocmai pentru că mi se pare o valoare indispensabilă în viața oricărui om și musai de transmis generațiilor următoare. Dacă ar fi să aleg o singură femeie care mă inspiră în cel mai pur mod cu putință (sunt enorm de multe!), aceea este mama. Și nu, nu pentru că este a mea, ci pentru că, prin ceea ce este, face, spune, respiră, este un soi de Maica Tereza modernă. Nu doar că întruchipează bunătatea în forma cea mai de preț, ci schimbă vieți, transformă greutăți mari (pe ale ei și pe ale altora) în noi începuturi, iubește viața și oamenii cu onestitate, asumare și, mai ales, respect. Și pentru că sfidează stereotipii și prejudecăți legate de vârstă, gen, statut, reușește să se reinventeze, să (se) descopere, să trăiască și mai intens, mai în acord cu propriile valori și principii, iar asta mi se pare cea mai puternică sursă de inspirație. Pentru mine, pentru celelalte femei!

Raluca Harabagiu, jurnalistă

Profesoara mea de franceză: un model de eleganță

Eu am fost un copil introvert, am crescut într-o familie cu posibilități reduse, dar în care exista un respect deosebit pentru câteva profesii: doctor, avocat, profesor. N-am primit laude acasă, tot timpul trebuia să fac mai mult, să învăț mai bine. Am avut, însă, o profesoară care m-a văzut, a crezut în mine, m-a încurajat, căreia i-a păsat de mine. Profesoara mea de franceză mă inspira prin felul său de a vorbi, de a se purta, cu o eleganță demnă de cărțile pe care mi le dădea de citit, prin cum vorbea, prin parfumul pe care-l folosea și care mă înnebunea. Când am mers la olimpiada pe țară, a sunat acasă la mine și i-a spus mamei mele că ar trebui să fie mândră de mine. Rar am întâlnit, apoi, oameni atât de generoși. Iată că, după atâția ani, îmi amintesc de profesoara căreia i-a păsat de mine, datorită căreia am vrut să învăț franceza, să tind mereu către eleganță în tot ceea ce fac și ce sunt. Iar asta nu uit niciodată: îi păstrez un loc special în mintea și în inima mea.

Georgeta Dendrino, Head of Corporate Business Thrive România

Mama mea și prietena mea cea mai bună

Femeia care m-a inspirat să ajung mai mult decât aș fi visat este mama. Cu ochii de acum o văd puternică, inteligentă, creativă și plină de viață; în copilărie vedeam doar că este diferită de alte mame. Ea m-a învățat că drumul în viață mi-l fac singură și cum îmi aștern așa dorm, că trebuie să mă întind cât este plapuma, în timp ce mi-a dat aripi să fac plapuma cât de mare vreau. M-a încurajat să fiu ambițioasă și să muncesc când îmi doresc ceva cu încrederea că pot obține absolut orice. M-a inspirat să trec de influența celor din jur referitoare la plăceri de moment, pentru a mă concentra pe ce contează pe termen lung. A doua femeie care m-a inspirat la începutul carierei mele și încă o face este prietena mea bună, Mihaela Dejeu. Ea m-a învățat că bunătatea fără limite te face un om frumos și bogat.

Anamaria Ciuhuță, expert financiar și fondatoare Financial Parenting

Scriitoarele și femeile din familia mea maternă

La început au fost toate femeile din familia mea maternă, la care am admirat bunătatea, empatia, capacitatea nesfârșită de a oferi dragoste, sprijin și… mâncare în orice situație. Ele mi-au creat un fel de plasă, țesută cu o grijă vecină cu sacrificiul, care mi-a dat siguranța că nu voi cădea niciodată prea tare, pentru că plasa asta a lor va fi mereu acolo să mă prindă. Și m-au învățat să încerc și eu să ofer asta, la rândul meu, copiilor mei. Apoi a fost profesoara mea de limba română din gimnaziu, care a reușit să sfideze normele rigide după care se predă literatura în școli, transformând orele într-un fel de cenaclu literar în care ne simțeam cu toții liberi să scriem și să ne exprimăm. Au fost și toate autoarele femei pe care le citesc și le admir, ale căror pagini m-au încântat & îndurerat și m-au ajutat să navighez cumva mai ușor prin lume, atât cea exterioară, cât mai ales cea interioară – o să menționez doar câteva: Sylvia Plath, Patti Smith, Zeruya Shalev, Elena Ferrante, Lucia Berlin, Zadie Smith, dar sunt mult mai multe.

Adina Rosetti, scriitoare

Femeile generoase prin natura lor

Sunt multe femei care m-au inspirat și care încă mă inspiră și astăzi, de la cele din familie, la cele din afara ei, de la prietene, educatoare și profesoare la autoare și figuri inspiraționale. M-am gândit, însă, că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o și pe care încă o învăț este puterea femeilor de a oferi. Căci asta face lumea să meargă mai departe. Admir puterea femeilor de a le zâmbi copiilor când lumea în jurul lor se dărâmă, de a naște și de a-și tine la piept pruncii chiar și în momente când sunt lipsite de protecție, de a-și plânge copiii avuți sau neavuți și de a oferi mai departe, în felul lor, căldură și iubire. Femeile care le cântă copiilor cântece de noapte bună și caută în ele cea mai adâncă speranță pentru un mâine mai bun, deși habar n-au dacă acesta va veni sau nu. Care, uneori, își dau copiii peste gard sau îi aruncă în tren, pentru că nu știu cum altfel să-i salveze. Admir femeile care știu să-și plângă durerile ca să poată să zâmbească din nou. Femeile care știu să țină alte femei de mână când sunt în dificultate. Care-i zâmbesc unei mame obosite pe stradă, care încurajează o prietenă, care dau mai departe învățăminte de viață, nu cu mândrie și autosuficiență, ci cu modestie și deschidere. Mă înclin în fața femeilor care nu stau deoparte, ci sunt aproape de alte femei, pot să ofere o îmbrățișare când e greu, pot să plângă și să ofere o vorbă bună în loc de o judecată și au puterea să nu facă, ci doar să fie… alături. Respect femeile care știu să se dea la o parte și să facă loc altor femei, atunci când e cazul. Mă inspiră femeile care știu să se arate: imperfecte și vulnerabile. Care știu să plângă și să râdă, să nu mai poată și să poată din nou. Admir, mai presus de toate, puterea femeilor de a dărui, de a crește copii, ai lor sau ai altora (căci mă refer aici la capacitatea maternă de a dărui și nu la a alege/a putea sau nu să fii mamă), de a învăța, de a da mai departe, de a oferi o îmbrățișare sau un zâmbet, de a îngriji. Pentru că, așa cum spunea D. W. Winicott, singura modalitate de a crea o lume mai bună este aceea de a ne iubi copiii (copiii noștri, ai tuturor).

Roxana Grigorean, psihoterapeută, fondatoare selftalks.ro

Citește și:

Poți să fii femeie de carieră și o mamă bună în același timp?

Femeile din neamul meu: moștenirea care mă definește

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Luiza Müller, HR Director, Orange Romania: ”Succesul este precum fericirea – îl simți sau nu, îl trăiești sau nu”

OAMENI THRIVE//

Cosmin Stan: ”Nu las fricile să-mi spulbere liniștea”

OAMENI THRIVE//

Crina Ilie, EMEA HR Leader Genpact: ”Putem avea totul în viață, dar nu în același timp”

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.