SELF-IMPROVEMENT//

Ești o persoană emotivă? S-ar putea să ai un mare as în mânecă!

Dacă te îmbujorezi ușor și-ți pierzi cuvintele când ai emoții, nu încerca să te schimbi.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum să afli dacă ești o persoană timidă sau dacă suferi de anxietate socială.
– De ce sunt mai ușor de iubit timizii.


Trăim o perioadă paradoxală: se pune tot mai mult accent pe inteligența emoțională, dar emoțiile se exprimă tot mai mult prin intermediul emoticoanelor. Dacă am trăi doar pe Facebook (și mare parte din viața noastră socială chiar se petrece pe rețetele sociale în ultimul timp), emoțiile ar fi limitate la: apreciere, adorație, grijă, uimire, amuzament, tristețe și furie. 7 emoții mari și late, luate mereu separat, căci nu există o combinație a lor, trebuie să selectezi ceea ce simți preponderent. Și e mai simplu așa.

Însă, în viața reală, resimțim, de fapt, un amalgam de emoții. Iar pentru persoanele timide, procesul este unul nu doar intens în interior, ci și vizibil: se îmbujorează, transpiră excesiv, își pot pierde șirul cuvintelor sau al gândurilor, devin ezitante, pare că nu știu sau nu pot să exprime ceea ce vor. Aparent, este un lucru pe care ai putea să-l cataloghezi drept defect sau trăsătură de modelat, de îmbunătățit. Însă este o caracteristică mai atractivă decât pare la prima vedere, cel puțin pentru persoanele cu care interacționează un timid. Emoțiile afișate ne fac mai umani, mai simplu de abordat, mai de încredere decât un poker face impenetrabil. Pentru că oamenii timizi par, în primul rând, mai onești. 

Timiditatea e atractivă

Îmi amintesc de o colegă de birou cu ten foarte deschis, timidă și care nu reușea să ascundă nicio emoție. Când primea o sarcină de muncă de care nu avea deloc chef, i se înroșeau imediat urechile. Complimentele (era, într-adevăr, frumoasă, frumoasă) o făceau să roșească total, iar pe fața ei se putea citi, practic, o gamă întreagă de emoții în doar câteva minute. Era ca și cum ar fi avut emoticoane lipite de chip, înainte ca măcar să se fi inventat emotiocoanele. O carte deschisă. Asta o făcea, în primul rând, extrem de simpatică. Apoi, credibilă. Și, nu în ultimul rând, ușor de iubit. Cu alte cuvinte, nu cred să fi existat coleg în birou care nu fi fost mai mult sau mai puțin îndrăgostit de ea.

Studiile confirmă ceea ce observam noi, pe vremea aceea: timiditatea este atractivă pentru sexul opus, deoarece exprimă interes, confirmă că persoana cu care interacționează un emotiv există, este văzută și percepută ca un factor generator de emoții. Conform studiului menționat, timiditatea generează o serie de semnale pe care oamenii le pot desluși cu ușurință: de la bujorii din obraji la tonul vocii, ușor ridicat, la exprimarea ezitantă. O persoană anxioasă nu reprezintă o amenințare, cedează poziția de forță interlocutorului și pare mai ușor de abordat. De asemenea, conform studiului citat mai sus, comunicarea semantică devine mai semnificativă: un timid folosește cuvinte mai puține, dar cu mai multă semnificație. Și, poate, cel mai interesant aspect este că o persoană timidă exprimă abilitatea de a simți emoții, ceea ce este un plus atunci când alegem parteneri, colaboratori sau angajați pe termen lung. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Emoțiile au semnificația lor și la birou

În departamentele de HR, inteligența emoțională câștigă teren. Un angajat cu inteligență emoțională colaborează și se integrează mai ușor. Principiul de la care pornește această teorie este simplu: nu poți separa o persoană (un aganjat) de emoțiile sale. A-ți manifesta și a-ți înțelege emoțiile personale înseamnă a descifra mai bine și emoțiile celor cu care interacționezi, iar asta ajută lucrurile să funcționeze într-o echipă. Un grad crescut de emotivitate înseamnă că ne este mai simplu să înțelegem ce simte persoana cu care interacționăm și asta ne permite să ne ajustăm comportamentul față de ea. 

Iar legea atracției se aplică inclusiv în mediul corporate: nu ne referim la relațiile romantice, ci la cele interumane tipice mediului de lucru. Emoția umanizează procedurile standardizate de muncă și le conferă un cadru mai plin de sens (a-ți imagina că oamenii funcționează pe pilot automat la birou este destul de naiv). Emotivitatea crescută poate fi folositoare inclusiv atunci când avem de făcut, de exemplu, o prezentare. Ca să creezi o conexiunea cu publicul, informațiile punctuale (date, cifre, statistici) trebuie îmbrăcate în poveste, umor, tușă personală. Unii apelează la toate acestea, pentru că sunt conștienți că este nevoie de ele, alții (în special timizii) o vor face intuitiv și, poate, chiar dacă nu și-o propun (când emoțiile te fac să te bâlbâi, nu mai este nevoie să spui în cuvinte că ești emoționat: publicul intuiește emoția, iar puntea umană s-a creat).

Când trecem de la timiditate la anxietate

Dana Olariu este psihoterapeut și explică unde se trasează acea graniță între timiditatea atractivă și emoțiile distructive, traduse în anxietate socială (găsești aici mai multe informații și un test gratuit care îți arată dacă nivelul tău de anxietate socială se încadrează în limite firești):

”Când emoțiile ajung să ne copleșească, devenim disfuncționali și trăim cu foarte multă suferință. Nu mai vorbim despre ceea ce putem numi „emoție creatoare”, din care putem învăța, crește, crea, ci despre emoția pe care nu o mai putem folosi pentru a găsi resurse în noi și pentru a ne da de știre despre ceea ce se întâmplă în mintea noastră. Este, mai degrabă, ceva care ne ține într-un loc dureros și ne împiedică să trăim o viața bună.

E important să aflăm ce stă în spatele timidității, a anxietății pe care o simțim, care sunt temerile care se ascund acolo, care sunt mesajele pe care ni le transmite mintea despre situațiile pe care le trăim și despre felul în care le putem face față. De multe ori, aceste mesaje nu sunt de fapt despre situația prezentă, ci despre ceva vechi, adânc înrădăcinat în mintea noastră. Și nu reflectă în mod corect și realist nici capacitatea noastră de a îi face față și nici cât de mare este pericolul cu care ne confruntăm. Pentru a prinde curaj, avem nevoie în primul rând să identificăm de ce ne este teamă, care este motivul pentru care avem nevoie, de fapt, de curaj. În funcție de ce are sens pentru noi, putem alege să ne confruntăm fricile sau nu, și pentru asta avem nevoie să aflăm dacă pericolul este real sau, mai degrabă, imaginar. 

Dacă vorbim despre anxietate socială, atunci este mai dificil și cel mai bine este să cerem ajutor, să mergem la terapie. O astfel de tulburare este foarte greu de gestionat și de înțeles de unul singur. Dificultatea de a face față situațiilor sociale și de a îndeplini acțiuni și sarcini în contexte sociale afectează foarte mult viața de zi cu zi a unei persoane atât emoțional și fizic, cât și în ceea ce privește relațiile și profesia.”

Citește și:

Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită

Sindromul celor care oferă

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită

SELF-IMPROVEMENT//

Ce știm despre emoții și frecvența lor?

SELF-IMPROVEMENT//

Cosmina Păsărin: ”Când te iubești cu adevărat, în sufletul tău e mai multă liniște”

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.