SELF-IMPROVEMENT//

Empatia: mai mult decât a fi în papucii celuilalt

Empatia cere ascultare activă cu toata ființa ta, în timp ce uiți de ființa ta.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Ce este empatia cognitivă și prin ce diferă de cea emoțională.
– Cum se diferențiază empatia de simpatie.


Cred că prima dată când am auzit despre empatie eram prin clasa a șasea. Am auzit pe cineva spunându-i mamei că este foarte empatică. Deși nu-mi era clar ce înseamnă, mi-am dorit, la rândul meu, să fiu așa.

În perioada următoare, am folosit cuvântul de fiecare dată când aveam ocazia, de multe ori fără niciun sens. Câțiva ani mai târziu, timp în care am căutat toate informațiile despre acest subiect, încă îl consider un termen ce cu greu poate fi definit până la capăt. 

Rareori se întâmplă să întreb în cursurile pe care le susțin ce înseamnă empatia și să nu primesc răspunsul “să fii în papucii celuilalt”. 

Dar oare chiar este așa? Oare se poate defini atât de ușor un proces atât de complex ca empatia?

Să fii în papucii celuilalt – urmând metafora asta, ar trebui să mă asigur că purtăm același număr la pantofi. N-aș putea să simt la fel dacă port două numere mai mult. Că avem aceleași gusturi și că mă încalț în momentul în care activitatea pe care o fac este în concordanță cu modelul acelui papuc. Mai mult, dacă decid că nu mai vreau să fiu empatic, mă descalț pur și simplu? Sau cum funcționează?

Evident, când intru în detaliile acestei “definiții” îmi dau seama că mă depărtez foarte mult de ceea ce înseamnă cu adevărat empatia

Și atunci ce este? Dincolo de a încerca niște papuci ce posibil să nu mi se potrivească și că voi simți disconfort. Și, dacă persoana respectivă este fericită în momentul acela… cum pot empatiza?

Dacă ne referim la abordarea propusă de Daniel Goleman, cel care  face popular termenul de ”inteligență emoțională”, empatia este un proces. Nu se referă doar la o emoție sau o reacție de moment. Un proces presupune timp și o anumită dinamică. Primul pas din proces face referire la empatia cognitivă sau “gândesc la fel cum gândești și tu”. 

Această etapă are nevoie să îndeplinească o condiție extrem de importantă, și anume lipsa de judecată. Practic, ajung să gândesc ca tine tocmai pentru că nu judec. Îmi dau jos toate filtrele, toate credințele mele și valorile ce-mi ghidează existența. Și fac asta pentru că în empatie nu este vorba despre mine și nici despre ce cred eu. Este despre conectarea cu celălalt din perspectiva lui. 

Împărțim același hublou prin care privim viața și o înțelegem la fel. Aici nu-ți spun că ar trebui să ieși pe punte ca să vezi o perspectivă diferită, mai amplă. Nu, stau răbdător lângă tine și nici măcar nu mă gândesc la ce priveliște aș avea din altă parte. Ascult și înțeleg fiecare lucru pe care mi-l spui, fără a simți nevoia de a corecta, fără a da sfaturi sau a contrazice. Înțeleg ce înțelegi și tu. 

Pasul al doilea este unul, care spun eu, se întâmplă firesc odată ce primul a fost făcut. Înțelegerea comună, gândul comun generează emoția comună. În punctul acesta, nu doar gândesc ce gândești și tu, ci și simt la fel ca tine. Simt aceeași dezamăgire, durere, tristețe, fericire, încântare, frică, furie, entuziasm, extaz, pierdere, trădare… și lista poate continua până spre infinit, atâta timp cât ne referim la paleta emoțiilor unui om. 

Vorbim de empatia emoțională.

Din nou, fără judecată. Fără să revin în locul meu, fără să confund empatia cu părerea de rău pentru celălalt. Atunci când se întâmplă așa înseamnă că am revenit în spațiul meu,  în lista mea de valori și credințe și care mă face să înțeleg și să simt situația dintr-o perspectivă exterioară celei date. 

Aici se diferențiază empatia de simpatie. Cea din urmă face referire exact la cele descrise. Simpatia e cea care dă replica: “Da, chiar că e o situație nasoală. Nu știu ce aș face în locul tău”. Altfel spus, simpatia nici măcar nu ajunge la punctul de a încearca să se încalțe cu papucii tăi. Simpatia înlocuiește, de multe ori, acea paletă de emoții despre care vorbeam cu mila. Simpatia te poziționează în afara contextului, într-un loc sigur și călduț de unde poți evalua situația, fără implicare de vreun fel.

Cel de-al treilea pas urmează cursul firesc despre care aminteam mai devreme. 

Nu doar gandesc ca tine și simțim la fel, dar sunt gata să ajut. Culmea, de multe ori acest ajutor a fost deja dat, atunci când ți-ai lăsat la intrare toate judecățile și ai ascultat curat, pornind dintr-o intenție reglată corect. De multe ori, avem nevoie doar să ne auda cineva, să știm că înțelege perspectiva noastră, cu angoasele, cu trăirile și limitările pe care le avem. De multe ori ajutorul înseamnă doar conexiune cu alt om în acel spațiu în care putem fi noi înșine. De multe ori, ajutorul înseamnă să nu ne simțim singuri în luptele pe care le ducem, să știm că mai este cineva care înțelege și simte la fel. Și tot de multe ori soluțiile facile oferite într-o pauză a ceea ce împărtășesc cu tine, mă fac să mă închid. Mă fac imediat să înțeleg că nu putem face acel prim pas împreună spre o conexiune empatică în care gândim la fel.

Dacă ai un profil tehnic, imaginează-ți empatia ca pe o conexiune Bluetooth între două dispozitive, ce face transfer de date fără conflicte. Cel care primește informația nu se va opri spunând: “Nu, stai, nu sunt de acord cu fotografia asta, ar trebui sa o schimbi”.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Empatia cere efort. Cere ascultare activă cu toata ființa ta, culmea, în timp ce uiți de ființa ta și de tot ce a învățat ea până în momentul acela. Empatia cere abandon în fața gândurilor și emoțiilor altcuiva, cere uitarea sinelui, în timp ce sinele e prezent si modelat, ca ulterior să poata oferi ajutor. 

Empatia e rezonanță totală și, dacă mai devreme spuneam că cere efort, ei bine acesta este răsplatit pe deplin. 

Empatia unește adevăr și adevărat și poate este singura unealtă pe care o avem de a ne oferi șansa de conectare completă cu altcineva. La bine și la rău.

Empatia este întâlnire. Cu gândurile, emoțiile și grijile persoanei, care a ales să fie vulnerabilă în fața ta.

Empatia este scânteia care generează relații autentice și de încredere.

Empatia e mai mult decât a fi în papucii celuilalt. 

Empatia este a fi celalalt. 

Să gândești și să simți la fel, în timp ce ești dispus să-i cumperi încălțări noi pentru a-l ajuta. 

Citește și:

Legătura demonstrată științific dintre somn, bunătate și empatie

Ce pot învăța copiii despre empatie din povești

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Ghidul Thrive: totul despre empatie

Foto: Sabina Ghiormescu
OAMENI THRIVE//

Gáspár György: ”Cred în iubire și în vindecare”

Ilustrație din cartea: Ela cea fara de cuvinte
SELF-IMPROVEMENT//

Ce pot învăța copiii despre empatie din povești

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.