OAMENI THRIVE//

Doru Trăscău: ”Anxietatea și atacurile de panică au fost cea mai îndârjită trântă cu viața”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce să nu te temi să spargi vase de lut.
– Ce efect bizar are tehnologia care ar trebui să ne apropie.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Doru Trăscău: Lumina soarelui. Însă, metaforic vorbind, mă trezesc cu bucurie pentru tot ce-mi place să fac și, de cele mai multe ori, dimineața înseamnă și un drum la studio. 

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?


DT: Nu-s o referință excelentă în materie de prioritizat, dar sunt cu siguranță o versiune mai bună decât Doru de acum zece ani, să zicem. Au ajutat anii de la Electronic Arts, unde experiența lucrului în echipă și-a pus amprenta și apelez cu încredere la cărți. Cu toate astea, când vine vorba de muzică, cred că reușesc să mă organizez în mod firesc. 

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

DT: Asta ar presupune că există o rețetă și că eu o cunosc. Dacă e vorba, însă, să fac ceva, în 

mod conștient, ca să-mi fie bine, atunci iubesc și dăruiesc cât mai mult

TG: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare? 

DT: Mă concentrez doar la lucrurile care-mi aduc satisfacție și interacționez doar cu oamenii care-mi plac. E un soi de izolare, cred, care mă ajută să-mi încarc bateriile. 

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă? 

DT: De obicei, muzica mă ajută mult în sensul asta. Fie că scriu inconștient despre ce mă frământă, fie că-mi schimbă starea în mod natural. Altfel, a fost complicat cu optimismul în aceasta perioadă, mai ales în luna martie când spaima indusă a fost destul de mare. Iată, însă, că aproape se încheie anul și chiar dacă nu știe nimeni încotro o apucăm, cred că există o stare generală mai bună decât cea din primăvară.  

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor? 

DT: Atunci când e rău de tot, se simte în plan fizic. Apoi, când sunt epuizat sau cu nervii întinși la maximum, mă enervez cu ușurință. Și chiar dacă nu ridic tonul, cu siguranță nu-s dispus să tolerez mai nimic. 

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cel de la 20 de ani?


DT: Sunt împăcat cu mine, cel de acum, conștient că sunt fructul anilor din urmă, implicit a felului în care trăiam și făceam lucrurile la 20 de ani. 

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți. 

DT: Într-o vreme în care conexiunea este permanentă (email, telefon, rețele de socializare, mesaje scrise, apeluri video), noi suntem, de fapt, parcă din ce în ce mai departe unii de alții. Ei bine, ori de câte ori acord atenție cuiva, simt că mă conectez cu adevărat. 

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

DT: Îmi mențin concentrarea fără efort atunci când fac lucruri care-mi plac. Asta înseamnă muzică, în cea mai mare parte a timpului și, când vremea e prietenoasă, mersul cu motocicleta. 

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

DT: Cartea care cred că mi-a schimbat viața este Leadership And Self Deception (Arbinger Institute). Este o carte pe care am cumpărat-o pe vremea când lucram în corporație și aveam de condus o echipă destul de mare. Voiam să înțeleg cum pot să fac lucrurile mai bine în interesul acestor oameni și, în mod interesant, am descoperit în cartea astea lecții de viață. Leadership And Self Deception este doar un titlu de carte, poveștile dinăuntru se aplică în orice și cred că asta mi-a plăcut cel mai mult. 

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante? 

DT: Da, cu siguranță a existat un asemenea episod în momentul în care m-am confruntat cu anxietatea și atacurile de panică. A fost cea mai lungă și mai îndârjită trântă cu viața și, probabil, și cea mai mare lecție încasată. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul? 

DT: La o universitate de arte de prestigiu, niște sociologi au făcut un test interesant: au împărțit anul în două grupe și au cerut studenților să facă vase din lut. Prima grupă a primit sarcina de a face trei vase de lut, cât mai frumoase cu putință, în vreme ce grupa cealaltă a primit sarcina de a face cât mai multe vase de lut până la finele semestrului. 

Prima grupă a avut mari dificultăți, iar presiunea resimțită a fost foarte mare la final, studenții nefiind convinși că cele trei vase de lut erau cu adevărat cele mai bune creații ale lor. Ceilalți studenți, în schimb, au făcut câteva sute de vase din lut și chiar dacă multe s-au spart sau nu se puteau folosi, munca i-a făcut mult mai pricepuți în modelare, în arderea lutului în cuptor și, nu în ultimul rând, au obținut și câteva modele foarte frumoase. Sociologii au demonstrat astfel că greșeala este parte din procesul de învățare și că, în lipsa presiunii, ai mai multe de câștigat. Greșesc și eu tot timpul, dar povestea asta m-ajută să-mi dau seamă că, de fapt, învăț.  

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

DT: Citesc. De obicei, de pe un ecran. Încerc să-mi schimb obiceiul ăsta și să încep să citesc de pe hârtie. 

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

DT: “Problema pe care o au oamenii nu este ca țintesc prea sus și eșuează, ci că țintesc prea 

jos și reușesc”, Michelangelo Buonarroti.

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi? 

DT: Cred că empatia este un lucru care e de folos tot timpul. Nu știu cum se cultivă altfel decât prin puterea exemplului. 

Doru Trăscău a cântat ani de zile în AB4, iar din 2008 este solistul trupei The Mono Jacks. Deși nu se încadrează în ceea ce se poate numi muzică mainstream, comunitatea oamenilor care apreciază muzica underground le confirmă faptul că există o piață generoasă în România pentru genuri de muzică alternativă. Doru este bucureștean, a lucrat 17 ani de zile într-o multinațională și a făcut muzică în paralel. Este căsătorit cu iubita sa din liceu și au împreună doi copii, Luca și Maia.

Citește și: 

Alexandra Ușurelu: ”Sunt fidelă celui care mi-a dăruit iubire”

George Vintilă: ”Pierderile importante te fac să vezi viața un pic diferit”

    S-ar putea să-ți placă și…

    OAMENI THRIVE//

    Ana Moga, DJ Kiss FM: ”Aleg să mă pun mereu în locul celor din jur”

    OAMENI THRIVE//

    Carmen Negoiță, influencer: ”Cei care mă știu din social media cred că viața mea e roz”

    OAMENI THRIVE//

    Diana Enache, prezentatoare TV: ”Uneori plâng, apoi merg mai departe”

    Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

    Thrive Global
    Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

    - Arianna Huffington

    Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.