OAMENI THRIVE//

Denise Rifai: ”Iau decizii curajoase pentru că am principii clare”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 3 minute vei afla:

– Cum își încheie serile Denise Rifai.
– Ce secret ascunde hazardul inerent al vieții.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Denise Rifai: Foamea! Dacă nu mi-ar fi foame, cred că aș putea dormi două zile legat. Sunt obosită, pentru că mă suprasolicit. Toată viața mea s-a creionat pe ideea de a nu lăsa pe mâine ce pot face azi și caut să nu treacă nicio zi fără o nouă conștientizare sau fără să duc la bun sfârșit ceva. Iubesc diminețile cu soare, ele sunt partea aceea de zi cu energie proaspătă, când totul e nou și curat. 

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut? 

DR: În funcție de ceea ce este cel mai urgent. Întotdeauna există un lucru care trebuie să aibă prioritate, în totalitate. Până acum, în viața mea, c-o fi bine sau rău, prioritate a avut meseria. Mă conduc după principiul că nu poți trăi făcând umbră pământului degeaba. Fiecare dintre noi trebuie să lase ceva în urma lui și acum simt că eu, prin meseria pe care o am, pot lăsa ceva în urmă și asta mă face să mă simt utilă.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

DR: Iubirea. Dacă suntem înconjurați de iubire, de oameni dragi nouă, oricât de mari ar fi problemele și oricât de complicate ar fi situațiile, sunt mai ușor de dus.

Cred că, dincolo de familie, pe care nu ți-o alegi, cel mai mare dar de la Dumnezeu în viața unui om sunt prietenii. Dacă ai alături de tine o mână de oameni sau un bărbat ori o femeie care să te iubească, viața trece altfel și totul devine mai ușor. Împlinirea afectivă o putem lua doar de la oamenii dragi din jur.

TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

DR: Pe plan fizic, îmi place să fac ceva care să mă relaxeze: puțin sport, o plimbare lungă, o saună foarte fierbinte. Iar pe plan sufletesc, am nevoie de lucruri care-mi bucură inima, am nevoie să mă așez într-o zonă de protecție și mă ajută, de asemenea, să împărtășesc cuiva ce mă apasă, să primesc un sfat sau să râd, să fac haz de necaz. Esențial este să știu că am pe cine să mă bazez, cui să-i spun gândurile mele.

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

DR: Energia comună a grupului meu de oameni apropiați. Ne ridicăm moralul reciproc, fiecare cum poate. Cred că dovada supremă de iubire din partea lui Dumnezeu sunt oamenii pe care ni-i trimite în viață. Când suntem mai mulți, fiecare cu vibrația lui, trecem mai ușor peste greutăți. Și nu e vorba nici de bani, nici de vreo altă condiție decât sprijinul emoțional, afectiv. 

Mă ajută să-mi păstrez optimismul și credința în Dumnezeu: avem nevoie de o luminiță la capătul tunelului, de o protecție a noastră, să credem că nu poate fi doar rău. Trebuie să fie și bine.

E o vorbă arăbească, tristă, dar plină de adevăr, care mie-mi place tare mult: ”Ce e scris e scris, dar ce e scris nu e întotdeauna și plăcut”. Așa că trebuie, cumva, să învățăm să acceptăm ceea ce trăim, chiar dacă nu este exact ce ne-am fi dorit. 

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

DR: Am două variante. Fac niște insomnii profunde care mă sperie, pentru că mă scot din uzul funcțiunii. Am nevoie de somn. Nu mult, dar am. Mă culc târziu, mă trezesc devreme, dar am nevoie de acele ore de odihnă, ca să pot funcționa. În perioadele de mare stres, insomniile acestea cumplite mă blochează fizic și psihic, pentru că mi-e foarte greu să duc o noapte pierdută. 

Și mai pățesc ceva: când depășesc măsura cu oboseala, mă simt vlăguită. Mi-ar plăcea să pot să nu ies din casă câteva zile, să stau singură și să pot să-mi văd realmente doar de mine. Poate sună egoist, dar în meseria noastră ai un cumul imens de oboseală și ai nevoie de momente de refacere totală.

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?

DR: E foarte grea întrebarea. Sunt multe… Aș face unele alegeri diferit, mi-aș da mai multă încredere în mine însămi și m-aș sfătui să prețuiesc mai mult timpul, clipele, să nu mai sacrific atât de mult pentru meseria mea, să mă așez puțin și să învăț să gust viața și altfel. 

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

DR: În meseria mea, mă las în energia invitatului, a interlocutorului. Sunt de 100 de ori Denise. Pentru că par dură, mulți se întreabă de ce acceptă oamenii să vină la mine în emisiune. Secretul este că sunt corectă. Niciodată n-am schimbat regulile jocului în timpul jocului. Sunt corectă și cu telespectatorul, și cu invitatul. Nu fac altceva decât ceea ce este deontologic să fac. Invitații mei știu asta. Iar conectarea vine din faptul că sunt mereu în energia oamenilor cu care interacționez și-mi reglez vibrația astfel încât să-i creez o zonă de confort invitatului. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

DR: Nu. Sunt atât de hotărâtă să las ceva în urma mea, încât știu că dacă eu am ales să fac această meserie, trebuie să mă concentrez și gata. Nu mă joc, nu negociez cu mine însămi. Mă trezesc, mă duc la birou, am ales și am luptat să fac meseria asta, nu s-a rugat nimeni de mine, așa că e obligația mea să nu fac mofturi și fițe. Dacă sunt obosită sau nu, găsesc energia să mă concentrez. Nu pot să-mi bat joc de echipă, de public, de invitat. Oamenii mă așteaptă și eu trebuie să-mi fac treaba bine indiferent dacă mă doare sufletul sau nu, dacă am o zi în care am sau nu chef să trăiesc.

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

DR: Nu există una, sunt foarte multe care mi-au întărit percepția despre viață. Mereu am preferat cărțile filmelor pentru că ele creează un grad mai înalt de intimitate: sunt eu cu literele, cuvintele, poveștile în care te poartă o carte. Îți imaginezi singur filmul poveștii și îți întărești percepția despre lume. Mă fascinează acele emoții universale pe care fiecare scriitor le redă altfel. Cititul mă face să mă simt puternică și este refugiul meu încă din copilărie. 

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

DR: De obicei, mă prind când sunt față-n față cu momente de cotitură. Conștientizez când fac alegeri importante: decizii grele, cu impact categoric. Sunt o femeie care ia decizii cu mult curaj, pentru că am principii clare. E ușor să știu care este decizia corectă. Greul vine după: teama că nu poți să prevezi viitorul. O decizie este o săritură în gol. Te lansezi și apoi aștepți ca bunul Dumnezeu să-ți orânduiască pașii. Poate hazardul ăsta e, de fapt, frumusețea vieții. Cred că de oamenii buni are Dumnezeu grijă și cred că, dacă ne păstrăm coloana vertebrală dreaptă și dârzenia, ni se deschid Cerurile.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

DR: N-am simțit că am eșuat, doar că am pierdut. Lucrurile nu ies mereu cum vrei tu și există un paradox. Te afli, uneori, într-o situație de viață în care știi că trăiești ceva care nu este pe structura ta. Rămâi în situația respectivă și, deși știi că nu e bine, suferi când ți se ia. Pierderile te marchează emoțional, te rănesc, te fac să suferi.

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare? 

DR: Mă informez. Știu cum sună, dar am o scuză: sunt jurnalist și trebuie să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă. Verific, indiferent cât e ceasul, două publicații online foarte bune în care am încredere. Așa că nu adorm niciodată înainte să văd dacă a mai apărut sau nu ceva nou.

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

DR: Cred în Dumnezeu și în visul meu. Cred că trebuie să ne trăim povestea și să luptăm pentru ea fără să ne îndepărtăm de noi. Nu-mi plac oamenii lași, chiar dacă lupta aduce și înfrângeri, important e să lupți în continuare pentru lucrurile în care crezi, cu tenacitate și perseverență. 

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?

DR: În fiecare secundă. De fapt, o mare problemă a mea este că sunt foarte sensibilă. Mă înconjor de oameni care-mi plac și orice li se întâmplă mă afectează. Am impulsul să rezolv problemele, chiar dacă nu sunt ale mele. 

Empatia mă ajută și în meserie, pentru că am o vibrație care vine în întâmpinarea invitaților mei și asta se simte în relația interumană, dincolo de ce se vede la televizor. Oamenii știu că-i înțeleg. Acest schimb de energii te și încarcă, dar te și ajută: oamenii se deschid în prezența mea și se creează o legătură frumoasă. 

Denise Rifai este jurnalist și om de televiziune. Realizează emisiunea “40 de întrebări cu Denise Rifai” la Kanal D, un format internațional de succes care îi supune pe invitați la un tir de întrebări revelatoare și, uneori, incomode. Denise a urmat cursurile Facultății de Studii Economice, dar meseria de jurnalist este cea care o definește. 

Citește și:

Tudor Istodor: “Încerc să renunț la orgoliu”

Simona Tache: ”Detașarea de propriile emoții e o afacere păguboasă”

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Ana Moga, DJ Kiss FM: ”Aleg să mă pun mereu în locul celor din jur”

OAMENI THRIVE//

Rian Cult, muzician: ”Niciodată nu știi care-ți va fi drumul!”

OAMENI THRIVE//

Carmen Negoiță, influencer: ”Cei care mă știu din social media cred că viața mea e roz”

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.