SELF-IMPROVEMENT//

De ce sunt empații mai anxioși

Reacționăm la emoțiile celorlalți. Iar acest lucru determină o grămadă de probleme.


În următoarele 6 minute vei afla:

– Cât de mulți oameni au abilitatea de a se pune în locul celuilalt.
– Care este procentul empaților extrovertiți versus a celor introvertiți.


Punctul culminant al călătoriei mele pe tărâmul anxietății a fost momentul în care am izbucnit în plâns în fața celor doi copii mici ai mei. Nici măcar nu îmi pot aminti ce m-a tulburat, însă, amândoi păreau îngroziți și imaginea chipurilor lor în acele clipe este cea care m-a făcut să accept, într-un final, ceea ce mi se întâmpla și să fac schimbări în viața mea. 

Îmi petrecusem ultimul an și jumătate refuzând să accept că sufeream de anxietate, dar ajunsesem la punctul la care nu mă mai recunoșteam. Eram tot timpul pe punctul de a izbucni în lacrimi, simțurile mele erau în permanență în alertă și lucrul acesta devenise epuizant. Nu dormeam, aveam nevoie de un pahar de vin în fiecare seară ca să mă calmez și apoi, dimineața, de cafea ca să mă trezesc. Luam prea tare în serios orice vorbă din jurul meu, puneam orice la inimă și mă îngrijoram prea mult în legătură cu ce ar fi putut crede ceilalți, până la punctul în care ajungeam să disimulez. Nu mai vroiam să mă văd cu nimeni, nici cu prietenii, nici nu membrii familiei. 

Azi…

…e o cu totul altă poveste, dar la fel ca majoritatea celor care au trecut prin așa ceva, am ales calea cea lungă pentru a ajunge unde sunt acum. 

Orice persoană care a săpat cu adevărat în profunzimile sufletului și ale minții sale știe cât este de epuizant acest proces. Însă eu eram hotărâtă să îmi pot ajuta clienții la un nivel cât mai profund și cred cu tărie că nu îți poți însoți clienții mai departe decât poți merge tu însuți, așa că mi-am petrecut ultimii doi ani și jumătate într-un demers de dezvoltare personală și evoluție spirituală, fără să mai pun la socoteală și reluarea formării pentru a deveni coach și instructor de NLP. 

Vezi tu, eu simt lucrurile la un nivel foarte profund și soțul meu poate să confirme acest lucru. Nu numai că sunt în contact cu propriile emoții, care, uneori, pot fi la fel de adânci ca oceanul, dar am și capacitatea de a mă conecta la trăirile altora… Și înainte să învăț cum să îmi gestionez această abilitate, aceasta mă storcea, literalmente, de viață. 

Simțuri ascuțite

Mi-a luat destul de mult să descopăr despre ce anume era vorba. Că sunt un empat, sau o persoană foarte sensibilă și că în realitate, fiecare dintre noi îi simte pe ceilalți în alt fel. Sistemul nostru nervos central este construit în așa fel încât, fără să ne propunem asta, suntem mai conștienți și mai orientați spre noi înșine, ceilalți și spre mediul înconjurător decât restul lumii. Înțelegerea acestei realități a fost un punct de cotitură în viața mea. 

Cam una din cinci persoane are această abilitate, undeva între 15% și 20% din populația lumii. Asta înseamnă că nu suntem deloc puțini. Însă puțini sunt cei care înțeleg ce e cu noi. A fi empat nu este ceva rezervat personalităților introverte, pentru că, se pare că unu din cinci empați ar fi extrovertiți. 

Prea mult…

Adeseori empații sunt acuzați că ar fi hipersensibili, că s-ar lăsa prea tare pradă emoțiilor și ajung să se simtă diferiți fără să-și dea seama de cauză. Uneori simți cum ar fi ceva în neregulă cu tine, ne simțim slabi și demni de milă pentru că suntem atât de puternic conectați la trăirile noastre. 

Ne simțim suprasolicitați senzorial de lucrurile care se petrec în jurul nostru (adică de sunete, lumină, televizor, etc…) și apoi avem nevoie să ne retragem o perioadă și să ne recalibrăm. 

Dar nu suntem conectați doar cu emoțiile noastre, ci și cu ale celorlalți. Și aici apar problemele. 

Iată de ce

Epuizarea empatică sau rezonanța este o formă extremă a empatiei. Este situația în care individul nu reușește să găsească un echilibru între empatie și obiectivitate, iar asta conduce, adeseori, la anxietate, oboseală extremă, furie și o întreagă gamă de altfel de simptome. Atunci când acest lucru se repetă pe o perioadă îndelungată de timp, poate duce la extenuare empatică, anxietate și epuizare emoțională. 

În mod frecvent, cei ca noi se simt storși de putere după ce au petrecut prea mult timp în compania altora sau după ce au avut de-a face cu persoane care consumă energia, mai degrabă decât să ridice moralul. În consecință, avem nevoie de destul de mult timp de refacere pentru a ne reîncărca bateriile și a ne reechilibra. 

Ce e de făcut

Aceste perioade de reflecție și refacere sunt extraordinar de benefice, pentru că ne permit să procesăm toate trăirile și sentimentele pe care le-am avut pe durata zilei și crede-mă pe cuvânt, nu sunt deloc puține!

Atunci când ne permitem să ne oferim timpul necesar pentru recuperare, nivelul anxetății scade și nu ajungem la epuizarea emoțională atât de frecvent întâlnită în rândul empaților, pentru că sistemul nostru nervos central are astfel ocazia să se relaxeze. Acest lucru este foarte important pentru calmarea minții hiperactive mai ales noaptea, când apar gândurile, fiindcă suntem predispuși la a avea insomnii


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Top trei sfaturi utile

Dacă ar fi să formulez top trei sfaturi pentru o mai bună gestionare a existenței unui empat, aș recomanda: 

  • Învață să-ți controlezi gândurile pentru a reuși să limitezi emoțiile și concepțiile negative, pesimiste. E o tehnică de care un empat are foarte mare nevoie. Meditația este în mod deosebit eficientă pentru golirea minții și încetinirea ritmului fizic. 
  • Ascultă-ți și respectă-ți corpul. Corpul nostru se pricepe de minune să ne semnaleze ce nevoi are, dar trebuie să fim dispuși să îl ascultăm. Acordă-i atenție în mod regulat, pentru că el îți oferă feedback constant. 
  • Dormi cât poți de mult. Doar atunci când suntem în faza de somn profund se echilibrează nivelurile secreției de cortizol din organism, scăzând astfel nivelul stresului. Dacă nu dormi suficient sau nu te odihnești, te vei trezi năuc. Iar asta se întâmplă, mai ales dacă și tu suferi de o afecțiune frecventă în rândul empaților: sindromul oboselii cronice. 

Speranță

În ceea ce mă privește, viața mea arată cu totul altfel decât arăta anul trecut pe vremea asta, iar felul în care văd eu lucrurile s-a schimbat radical. Sunt încă în lucru cu mine însămi, însă cunoașterea acumulată din experiența proprie cu anxietatea mă motivează să îi ajut și pe alții să îi dea de cap. 

Nu cred că anxietatea e ceva de care poți scăpa vreodată definitiv, dar este în mod indiscutabil ceva ce scade în intensitate în timp. Cerând ajutor dintr-o sursă externă, cum ar fi un coach, vei putea face pași în direcția dorită mult mai repede decât dacă ai încerca să te descurci pe cont propriu. Un profesionist va putea să vadă unde te blochezi și are tehnicile și instrumentele necesare pentru a te ajuta să navighezi cu bine prin proces. 

Urmează-ți visurile

Avem cu toții resursele necesare pentru a ajunge la o versiune a noastră mai bună. Însă, uneori, avem nevoie de puțin ajutor pentru a le redescoperi. 

Anxietatea nu trebuie să te împiedice să trăiești viața pe care ți-o dorești și mai ales, nu trebuie să te împiedice să îți transformi visurile în realitate. 

Citește și:

Ghidul Thrive: totul despre empatie

Legătura demonstrată științific dintre somn, bunătate și empatie

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Despre viață, psihic, moarte, sinucidere – între mituri și realitate

EFICIENȚĂ//

Dezvoltarea leadership-ului personal prin coaching

EFICIENȚĂ//

De ce sunt recunoscătoare experienței de burnout

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.