OAMENI THRIVE//

Dana Olariu, psihoterapeut: ”Mi-au trebuit ani să învăț să-mi dau pauză”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce ajută să echilibrăm optimismul cu o doză de realism.
– Cum poți observa gândurile ca pe niște simpli trecători de pe stradă.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Dana Olariu: Sunt multe lucruri care mă motivează să mă trezesc. Faptul că știu că o să mă întâlnesc cu oamenii din viața mea. Desigur că, în perioada asta, întâlnitul e mai mult audio, video sau în scris, dar e bun și așa. Soțul meu, bunica mea, prietenii mei, oamenii cu care lucrez, ăștia sunt oamenii pe care îi găsesc cu bucurie în fiecare zi. Cafeaua pe care o beau dimineața cu soțul meu, cafeaua cu prietenii, mai mult la telefon zilele astea și alte câteva bucurii asemănătoare. Câinii mei. Bucuria pe care mi-o arată de fiecare dată când ne întâlnim, de la prima oră a dimineții și chiar și după ce nu ne-am văzut doar două minute. Și câinii și pisicile altora. Lucrurile pe care le fac în fiecare zi, cele care mă ajută să trăiesc o viață cu sens. Tot ce am în comun cu prietenii mei, micile noastre inside jokes, meme-urile pe care ni le trimitem, filmele pe care le comentăm.

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

DO: Dacă e aglomerație mare, îmi fac o listă cu lucruri de făcut. Încep cu cele mai importante sau urgente. Le bifez pe listă după ce le fac, asta-mi dă satisfacție. Încerc, totuși, cât se poate, să nu las să se strângă foarte multe. Și să aleg ce fac, să fac mai mult lucruri care-mi plac, care-mi folosesc. Am înțeles și învățat că pot să aleg. Iar acum mi-am aranjat viața în așa fel încât să nici nu fie prea greu să fac asta.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

DO: Să mă înconjor de oameni pe care îi iubesc, cu care am lucruri în comun, care mă fac fericită. Să fac ceea ce-mi place. Să fiu blândă cu mine și cu ceilalți. Să fiu conștientă de toate lucrurile bune din viața mea, mici și mari.

TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

DO: Mă tratez cu blândețe, cu compasiune. Îmi spun că e normal să existe și astfel de momente. Și că pot să le depășesc. Încerc să văd și partea bună, dacă există. Caut să văd cum pot rezolva, dacă pot. Vorbesc cu oamenii dragi, mă sfătuiesc cu ei. Și aleg să iau o pauză de respirație, să fac lucruri care mă relaxează, care îmi fac plăcere.

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

DO: De multe ori, gândurile sunt doar atât, niște gânduri, niște idei. Așa că le tratez ca atare. În perioada asta, am avut mult mai puține gânduri negre decât m-aș fi așteptat. Am încercat și încerc să trăiesc mai mult în prezent și să fac ce stă în puterea mea. Acum îmi este mai clar decât oricând că foarte puține sunt în controlul meu, așa că mă concentrez pe ele. În privința optimismului, caut să observ tot ce este bun în jur, dar încerc să fiu mai mult realistă, tocmai ca să pot face ce ține de mine.

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

DO: Când îmi scade motivația, când simt nevoia să amân lucruri sau chiar să le las baltă. Atunci e clar că am nevoie de pauză. Pe care mi-o dau. Mi-au trebuit niște ani să reușesc să fac asta.

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?

DO: Mi-aș spune că cele mai multe lucruri din viață nu sunt definitive. Că, de multe ori, poți să faci altfel sau altceva, că nimic nu durează o eternitate, chiar dacă pe moment poate părea așa. Știind acum de momentele grele prin care urma să trec, aș lua-o în brațe pe Dana de la 20 de ani, aș mângâia-o, i-aș spune că are forța să le depășească și că vor veni și multe momente frumoase. I-aș povesti despre viața ei acum, la 40 de ani, și cred că ar fi fericită.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

DO: O schimbare, nu chiar mică, a fost să-mi dau voie să aleg cu cine vreau să-mi petrec viața. Nu din obligație, nu pentru că trebuie, ci pentru că vreau, pentru că îmi place și îmi face bine. Iar oamenii pe care îi aleg, dacă mă aleg și ei la rândul lor, sunt cei cu care am o conexiune bună.

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

DO: Aplic ceva ce mi se pare util din meditație. Observ gândurile care vin și le las să plece, ca și cum aș urmări un trecător pe stradă. Mi-a trebuit ceva exercițiu pentru asta. Și nu-mi iese întotdeauna, ceea ce e în regulă. De asemenea, știu cam cât timp poate creierul meu să stea într-o activitate și nu mai încerc să-l forțez, ci îi ofer pauze.

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

DO: N-aș putea spune că o carte anume mi-a schimbat viața într-un mod radical. Însă fiecare carte pe care am citit-o mi-a lăsat câte ceva, perspective și idei noi sau diferite, emoții, stări, teme de gândire. Printre cărțile care mi-au oferit foarte multe astfel de lucruri sunt Omul în căutarea sensului vieții a lui Viktor Frankl, Flori pentru Algernon a lui Daniel Keyes și Problema Spinoza a lui Irvin Yalom. De altfel, toate cărțile lui Yalom au fost pentru mine atât un deliciu, cât și echivalentului unui master în domeniul meu.

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

DO: Au fost câteva. Însă în momentul în care le-am trăit nu am le-am văzut în acest fel, le văd acum mult mai clar.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

DO: Am făcut multe greșeli, nu știu exact care a fost ultima. Însă de ceva vreme nu mai privesc lucrurile în termeni de eșec sau succes. Ci mai degrabă ca o oportunitate de a învăța și de a mă bucura. Știind că, de multe ori, am ocazia sau șansa de a repara, de a schimba. Ideea de eșec vine cu prea multă suferință și prea puține oportunități. Încerc, și de multe ori reușesc, să fiu la fel de omenoasă cu mine precum sunt cu ceilalți. Cu toții greșim uneori, e normal, deci e normal să greșesc și eu.

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

DO: În perioada asta, adică în ultimele luni, de când cu pandemia, mă culc însoțită de câte un episod din Star Trek. Este un univers pe care îl iubesc din adolescență și, pentru că îmi este foarte familiar, mă face să mă simt bine, în largul meu, în siguranță. Iar când simt că mă ia somnul, le spun noapte bună partenerilor mei de somn, îmi sărut soțul și îmi mângâi cățeii.

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

DO: Citez din memorie și sună cam așa: ”Ca să poți avea o relație cu mama pe care o ai, e nevoie să renunți la fantezia pe care ți-ai creat-o despre cum ai vrea ca ea să fie”. Este ceva ce am citit la psihoterapeuta Lori Gottlieb și care cred că e foarte potrivit pentru toate relațiile pe care le avem. Să încercăm să-i vedem pe oamenii pe care îi vrem în viața noastră mai mult așa cum sunt și mai puțin așa cum am vrea să fie. Să nu sabotăm relația și să nu-i îngreunăm pe ei cu așteptări nerealiste. Relațiile noastre pot fi mult mai bune dacă avem asta în minte.

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?

DO: E cu mine zi de zi, cu oamenii cu care lucrez și cu oamenii din viața mea personală. E un prieten de nădejde în meseria mea, dar și pentru relații mai bune, mai autentice. Mă ajută să înțeleg perspective diferite, valori diferite de ale mele. O cultiv amintindu-mi mereu cât de important e să ascult, să am răbdare, să încerc să înțeleg cum stau lucrurile pentru omul din fața mea.

Dana Olariu este psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală. A ales acest drum crezând cu tărie că putem să ne schimbăm povestea și scenariile vechi de viață, deseori pline de renunțări și eșecuri, că putem învață din situațiile grele pentru a găsi în noi cele mai bune resurse. În viziunea Danei, psihoterapeutul nu este un sfătuitor, ci un partener de drum, alături de care descoperim cum să fim protagoniștii unor povești mai frumoase, mai pline de satisfacții, cum să ne adaptăm și să facem față schimbărilor, cum să ne bucurăm de ceea ce este bun în noi și în jurul nostru.

Citește și:

Simona Tache: ”Detașarea de propriile emoții e o afacere păguboasă”

Petronela Rotar: ”Mintea e un mecanism complicat și pervers”

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Cum să tratezi personajele toxice din social media

OAMENI THRIVE//

Randi, cântăreț: ”Starea de bine, mulțumirea de sine sunt alegeri pe care le facem sau nu”

SELF-IMPROVEMENT//

5 obiceiuri zilnice care te duc mai aproape de bani, succes și împlinire

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.