OAMENI THRIVE//

Dan Bittman, artist: ”Când uităm de empatie, viața ne trage de urechi și ne amintește să fim oameni”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce sunt scena și muzica o formă de terapie.
– Cum să gestionezi mai ușor momentele dificile din viață.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Dan Bittman: Acum, în ultima perioadă, chiar nimic nu mă mai făcea să mă dau jos din pat, pentru că n-aveam unde să merg, decât în excursie, prin casă. Până la urmă, mă ridică din pat foamea și dorința de a face curățenie. Am o casă care strălucește de curățenie în ultima vreme. Nu trece zi să nu dau cu aspiratorul, măcar o dată. Mai mult de exercițiu, să nu-mi pierd mâna.

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

DB: La mine contează mult că am copii. Ei sunt principala prioritate. În cazul în care au ei o nevoie, imediat apare tata și încearcă s-o rezolve. Apoi, urmează celelalte. Și cum, în general, pe toți ne fac atenți banii, a doua prioritate sunt banii și de unde facem rost de ei.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

DB: N-am un secret, iau lucrurile așa cum vin. Viața nu poate să fie numai bună, are și bune și rele. Important e să știm să gestionăm relele și să trecem senini peste tot ceea ce nu ne face trebuință în viață. Eu încerc să trec peste greutăți cu umor și să găsesc ceea ce e bun, chiar și în rău. Atitudinea aceasta mă ajută și acum.

TG: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

DB: Muzica m-a ajutat mereu în momentele mai dificile pe care le-am trăit, așa cum le trăim toți în viață. Când mi-e greu, ascult muzică și fac muzică. De multe ori, experiențele intense, plăcute sau neplăcute, m-au condus către melodii noi. Trăirile sunt surse de inspirație pentru un artist.

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

DB: Gândurile rele sunt o problemă și cred că este o chestiune de autocontrol să le faci să dispară, chiar dacă nu te ascultă mereu mintea. Copiii și familia sunt pentru mine cea mai importantă sursă de optimism și gânduri pozitive.

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

DB: Cântarul! Aș putea să dau vina pe stres când mănânc mai mult decât ar trebui, dar cred că e mai degrabă pofticiosul din mine care nu mă lasă să trăiesc liniștit. Dulciurile le-am dat la o parte, carbohidrații de asemenea, dar mi-e foarte greu și este o luptă continuă.

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cel de la 20 de ani?

DB: ”Nu lua totul la întâmplare, așa cum vine. Deschide ochii și judecă cu mintea ta!”.

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

DB: Au fost multe schimbări de-a lungul timpului, de la schimbări de domiciliu până la schimbări de stil muzical sau vestimentar. Fiecare schimbare, în felul ei, ți se pare bună la început, apoi rămâne de văzut cum funcționează pe termen lung. Însă schimbările ne dau un tonus suplimentar și ne aduc mai aproape de ceilalți. Eu sunt o persoană deschisă schimbării, nu-mi place să stau într-un singur loc. Mă uit în stânga și-n dreapta și, dacă-mi place ceva, alerg în acea direcție.

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

DB: Concentrarea vine de la sine. De exemplu, când urci pe scenă, uiți tot ce-a fost până acolo. Este o ocazie bună să uiți de probleme, te concentrezi pe ce ai de făcut. Scena, publicul devin cele mai importante lucruri în acele momente, nu poți să dai greș. Te concentrezi 100% pentru că rolul tău este să faci oamenii să se simtă bine timp de o oră, o oră și jumătate, cât durează un spectacol. Așa vine concentrarea. Scena și muzica sunt un fel de terapie.

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

DB: Când eram mai puști, îmi plăcea mult Hemingway. Mă cucerea atitudinea sa față de viață. Apoi, mi-au plăcut García Márquez, Pascal Bruckner… Sunt multe cărți care m-au mișcat, m-au învățat, dar viața nu mi-au schimbat-o, pentru că am mers pe drumul meu.

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

DB: Am făcut alegeri, cum facem cu toții. Unele cu voia mea, altele fără voia mea. Există alegeri pe care le faci fără să le fi planificat. Dacă unele alegeri n-au fost cele mai inspirate, am încercat apoi să găsesc partea cea mai bună din ele.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

DB: Acum câteva luni, am simțit că am eșuat într-un proiect care a durat vreo 28, 29 de ani. Dar, pe de altă parte, am câștigat mult mai mult atenția copiilor mei și mult timp de calitate, pe care nu-l aveam până atunci. Asta mă face să cred că, poate, trebuia făcută schimbarea. În tot răul e și-un bine.

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

DB: Mă spăl pe dinți. Mai nou, socializez foarte mult online, așa că ultimul lucru pe care-l văd înainte de somn sunt fețele oamenilor cu care vorbesc prin intermediul tehnologiei, când ne spunem cu toții ”noapte bună”.

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

DB: Nu există un citat anume după care să mă ghidez, dar dacă tot vorbim despre ideea de a lua ce-i mai bun din orice, aș cita refrenul celebrului cântec „Don’t worry, be happy!”

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?

DB: Cred că empatie avem mai cu toții, deși mai uităm de ea. Însă viața ne cam trezește, ne trage de urechi și ne reamintește că, de fapt, știm despre ce e vorba. Știm ce înseamnă suferință, griji, probleme și devii mai om. Criza pe care o traversăm ne-a făcut mai buni pentru o secundă. Însă două, trei luni, în istoria lumii, nu înseamnă nici măcar o fracțiune de secundă. Acum am realizat că, de fapt, contează natura, viața și copiii și că ar trebui să avem mare grijă de aceste lucruri. Dar sunt convins că vom uita instantaneu, când va trece criza și că ne vom reîntoarce la vechiul obicei de a călca totul în picioare, pentru că societatea de consum cam spre asta ne împinge. Ne facem un scop din a ne lăuda cât de bine ne merge, cât de mult am consumat, ce lucruri scumpe avem și asta nu este deloc direcția bună, chiar dacă pe moment ne dă senzația că avem o viață grozavă. De fapt,  egoismul distruge și nu creează nimic bun pe termen lung. De aceea trebuie să ne reamintim să fim empatici.

Dan Bittman este cântăreț, compozitor, actor și prezentator de televiziune. Din 1985, este solistul vocal al formației Holograf. Pe timp de izolare, a lansat, alături de colegii săi, single-ul “N-ai de ce să pleci”, pe versurile lui Mugurel Vrăbete. Dan Bittman are trei băieți: Mark Nicholas, Alexandru și Patrick.

Citește și:

Șerban Pavlu, actor: „Suntem rodul drumului nostru prin viață”

Lavinia Petrea, prezentatoare de știri: ”Empatia m-a ajutat foarte mult în meseria mea”

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Amalia Enache, prezentatoare de știri: ”Am grijă mereu să simt că-mi aparțin eu mie în continuare”

OAMENI THRIVE//

Carmen Negoiță, influencer: ”Cei care mă știu din social media cred că viața mea e roz”

OAMENI THRIVE//

Andreas Petrescu, actor: ”Viața mea este cumulul luptelor mele cu mine însumi”

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.