SELF-IMPROVEMENT//

Dacă ai copilărit ca mine, probabil ești puțin rasist

2020 va rămâne anul în care rasismul a devenit istorie.

Dacă ai copilărit ca mine, înseamnă că știi ce înseamnă campionatele de sărit coarda, jocurile de-a elasticul sau frunza. Înseamnă că-ți amintești bucuria zilelor de naștere cu torturi făcute în casă, oracolele în care scriai de cine-ți plăcea, dar și de sunetul conexiunii prin Dial Up.

Dacă ai copilărit ca mine, probabil ești rasist. Măcar un pic.

Țin minte, ca prin vis, cum se lipise un rom la grupul de copii cu care mă jucam în fața blocului. Cred că avea vreo cinci ani. Probabil ai mei au fost consternați privind pe fereastră, așa că, în momentul în care am urcat sus să beau apă, nu m-au mai lăsat să ies deloc. Și, pentru că era cel mai mic, a fost trimis de ceilalți copii să-i întrebe dacă mai ies. „Mama lu’ Lavinia, o mai lăsați să iasă să ne giucăm?”. Auzeam plângând cum mama îi spune că am lecții și nu mă lasă. Cumva, acel copil, pe care am uitat cum îl chema, a dispărut repede dintre noi.

Mai târziu, în școala generală, aveam un singur coleg de etnie romă. Unul singur, ca în comediile americane în care există un singur personaj de culoare, pentru a reprezenta diversitatea culturală, și care e în mod obligatoriu bufonul grupului. Și-mi amintesc foarte clar cum, într-o zi, m-am dus la el și l-am întrebat: “Auzi, tu ce ești: român sau țigan?”. Poate nu mi-aș fi adus aminte episodul dacă nu m-ar fi mișcat reacția lui, pentru că, acum, aveam deja vreo opt ani. S-a uitat la mine, i s-au umezit ochii, apoi s-a uitat în jos și mi-a spus: “Sunt român”. Și, sincer, mie îmi vine acum să plâng amintindu-mi cum îl ironizam, alături de alte colege, pentru faptul că scrie la toate materiile pe același caiet. Interpretam gestul ca pe o neglijență, chiar obrăznicie, fără să-mi imaginez că pe lumea asta sunt familii care nu-și permit caiete (precum polițiștii care au amendat cetățeni romi pentru că umblau în izolare fără declarație, când ei poate nu aveau un pix în casă). Și râdeam de el toți, alături de învățătoare, chiar și atunci când rezolva ecuațiile bine, pentru că spunea “fiindcă că” în loc de “deoarece”, atunci când oferea soluțiile.

Și cred că am înțeles dimensiunile rasismului meu abia când am aflat că, odată cu Holocaustul din România, a existat și un genocid al romilor, în care se estimează că numărul oamenilor care au murit exterminați este între 200.000 și 2.000.000. Am citit informația aia și în mine nu s-a mișcat nimic. Nu pentru că n-aș putea empatiza, ci pentru că, pur și simplu, nu mi-l puteam imagina. Nu am văzut poze, documentare, nu-mi amintesc să fi fost menționat acest lucru la orele de istorie, decât poate vag.

George Floyd și scânteia care a aprins lumea

În acest moment, America e în pragul războiului civil din cauza abuzurilor autorităților și din cauza rasismului. Iar în feed-ul meu de Instagram e o inundație de mesaje de sprijin pentru populația afro-americană de peste Ocean. Ne alăturăm cu toții mișcării Black Lives Matter, alături de alte țări europene. În Olanda a avut loc un protest foarte civilizat care a respectat distanțarea socială, în Franța, UK, Germania și Italia, la fel. Toți suntem revoltați de de moartea injustă a lui George Floyd, un afro-american decedat sub genunchiul unui poliţist alb.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Și când mă gândesc că, atunci când am văzut o scenă similară în serialul Orange Is The New Black, când personajul Poussey Williams a murit strivit de genunchiul unui polițist, m-am gândit că nu e un scenariu foarte verosimil. Dar așa cum moartea lui Poussey a fost scânteia unei revolte în închisoarea din film, asasinarea filmată a lui George Floyd e explozia care a aprins în toată lumea în vechea, dar totuși actuala luptă împotriva rasismului.

Însă oare câți dintre noi își dau seama că ne confruntăm cu discriminări ca-n filme chiar și aici, pe plaiuri mioritice?

Îi privim de sus. Îi judecăm că ei au tradiția de a-și mărita fetele în jur de zece ani, fără să știm că ea a pornit în timpul sclaviei romilor, 500 de ani în Țările Române, ca un mijloc de a preveni poftele boierilor de a se bucura de foarte tinere virgine împreună cu prietenii. Folosim expresii precum “ca la ușa cortului”, ”te-ai înecat ca țiganul la mal”, “și-a ridicat poalele-n cap”, fără să știm că își au originile în sclavie. Ori că zicala “l-a bătut ca pe hoții de cai” a plecat de la romii care furau cai pentru a fugi de pe moșii, pentru a se elibera de lanțuri, iar când erau prinși, puteau fi uciși în bătaie fără tăgadă.

Îi privim ca pe niște infractori, generalizăm cu fiecare ocazie, fără să știm că, dacă e să vorbim despre o infracționalitate mai ridicată în rândurile lor, ea este cauzată de secole de oprimare, care n-au încetat odată cu Dezrobirea (dacă te întrebai de unde pleacă numele străzii!), ci au continuat prin segregare, discriminare, împingere în sărăcie extremă. Așadar, oare putem să ne imaginăm cum ar fi să fim în locul lor?  Al romilor din România. Sau al persoanelor de culoare din America?

Paralela dintre rasismul din SUA și cel din România

Care sunt asemănările? În SUA, populația afro-americană a fost subiectul sclaviei timp de 246 de ani, în timp ce, în România, populația romă a fost sclavă pentru aproximativ 500 de ani. Șansele egale oferite de stat sunt doar teoretice, pentru că în practică, atât afro-americanii, cât și romii se lovesc de discriminare și de prejudecăți la fiecare pas. Și… ambele categorii sunt talentate la muzică, au ritmul în sânge. “Noi, romii, avem <celule cântăcioase> pe lângă plasmă, celule roșii și celule albe. Și afro-americanii au celule din astea, și au din alea de baschet… Afro-americanii au dezvoltat niște aptitudini, ca și romii din România, nu pentru că și-au dorit, ci pentru că au fost sclavi. Și pentru că una dintre meseriile pe care erau obligați să le practice și să să le transfere de la o generație la alta era să-i distreze pe albi. […] A fi diferit te aruncă în zona de inferioritate”, a spus Gelu Duminică, doctor în sociologie, ieri dimineață la emisiunea Morning Glory de pe Rock FM. Dr. Duminică a studiat și în America, fiind invitat în cadrul emisiunii pentru a discuta problema rasismului din mai multe unghiuri. Dar trebuie să recunosc că, știind că are un Phd în sociologie, m-a surprins pe parcursul interviului când a spus: “Noi, romii” – acesta este rasismul.

Suntem revoltați de ce se întâmplă în SUA; dar oare câți dintre noi știu că am avut astfel de cazuri chiar și la noi în țară, când un parcagiu a fost omorât în bătaie de către Poliție – cazuri care au rămas fără ecouri? Câți dintre românii care au postat ceva cu hashtag-ul #BlackoutTuesday au clipit când au văzut la știri cum poate fi tratată populația romă de către poliție?

“Noi, ca persoane rome, suntem naive. Persoanele rome spun că vor să apeleze la instituțiile statului să-și facă dreptate, în condițiile în care mai mulți membri de-ai comunității au fost așezați pe jos și loviți chiar de acele instituții. Cred că, în continuare, suntem naivi și ingurgităm aceste povești legate de drepturi și de mecanisme la care poți apela, în condițiile în care acestea sunt problema”, a declarat Carmen Gheorghe, activistă feministă romă și doctor în științe politice, într-un interviu publicat în ELLE România. Oana Dorobanțu, jurnalistă și expertă în comunicare, dublează perspectiva lui Carmen, în cadrul aceluiași material: ”Apare des în discursul public despre romi ideea că ei nu respectă legea, că nu se duc la Poliție, că își rezolvă conflictele între ei, dar nimeni nu se întreabă: avem încredere în Poliție? Avem încredere în instituții? E o problemă mult mai gravă când vine vorba despre instituțiile statului în România, pentru că ele abuzează, punct”, a completat ea. Carmen Gheorghe și Oana Dorobanțu sunt coordonatoarele cărții Problema Românească – O analiză a rasismului românesc, un volum colectiv, pluridisciplinar de reflecție pe tema rasismului anti-Roma din România. 

Să fie oare 2020 anul în care devenim solidari?

Sunt convins că ce se întâmplă acum în societatea americană va schimba, printr-un efect de domino, și celelalte societăți. Și ce va rămâne e faptul că în anul 2020, o mișcare anti-rasistă, poate chiar mai mare ca amploare și ca impact decât cea din anii ’70, a avut loc. Asta cred că va rămâne în istorie. Și cred că, în condițiile în care COVID-ul a scos ce e mai rău din noi și adâncește clivajele (pentru că va adânci clivajele și tot ce înseamnă criza economică), discuția va fi nu numai despre redresarea economică, ci și despre redresarea solidarității dintre oameni. Ca și în America, și la noi putem vorbi despre un Romanian white middle class Christians menthality: <Noi nu facem, ei fac. Noi suntem buni, harnici și ospitalieri, toate relele le fac ei, noi întotdeauna oferim pământ și apă.> Cam așa a fost învățat și americanul. La un alt nivel, ei mereu s-au considerat buni și ospitalieri, tot ce e rău s-a întâmplat din cauza negrilor, a mexicanilor, a asiaticilor”, a mai spus dr. Duminică la Rock FM.

Rasismul este, conform cercetărilor, și o trăsătură genetică, însă studiile arată că această pornire, păstrată la maturitate, reflectă educația primită de acasă. Și, în timp ce te revolți pentru asasinarea șovinistă a lui Floyd, întreabă-te dacă ai fi la fel de implicat în cazul în care în acea filmare ai fi văzut un parcagiu, care poate îți zgâria mașina dacă nu îi dădeai 5 lei.

Dacă ai copilărit ca mine, probabil că nu. Și asta trebuie să se schimbe.

Citește și:

Oamenii care nu cred în coronavirus

10 moduri prin care pandemia ne-a schimbat viața pentru totdeauna

S-ar putea să-ți placă și…

MISIUNE//

Cum să cultivi empatia pe timp de coronavirus

SELF-IMPROVEMENT//

De ce să nu-ți lovești copilul: nici cu palma, nici cu vorba

Foto: Sabina Ghiormescu
OAMENI THRIVE//

Gáspár György: ”Cred în iubire și în vindecare”

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.