SELF-IMPROVEMENT//

Cum să te vindeci după o despărţire

Orice despărțire reprezintă o lecție învățată.


În următoarele 5 minute vei afla:

De ce este important să-ți asumi partea ta de contribuție la eșecul unei relații.
Care sunt rolurile cu care obișnuim să jonglăm într-o relație.


Despărţirea de un/o partener/ă, soţ/soţie, iubit/ă este foarte dureroasă. Fie că e vorba de un divorţ (cu acte) sau de o despărţire (fără acte), emoţia pe care o simţi este foarte puternică. Uneori e vorba de furie, alteori este o profundă tristeţe sau chiar o mare frică de singurătate. Cu siguranţă suferi, te chinui cu propriile tale gânduri, îl acuzi pe partener de toate stările tale, ai insomnii, nu te poţi concentra, ţi-e rău şi ai vrea ca totul să fi fost un vis urât. De fapt, ai vrea nişte explicaţii, le cauţi cu disperare, pentru că pare de neînţeles cum de aţi ajuns aici. 

Majoritatea dintre noi, după o despărţire, ne simţim abandonaţi, respinşi sau excluşi. Ai impresia că viaţa ta s-a destructurat, nu găseşti un sens. Repet – ai vrea explicaţii în legătură cu ce s-a întâmplat, pentru că ceea ce rămâne fără sens/logică în mintea şi sufletul tău va reveni mereu şi te va purta rapid în trecut şi în stările de rău. 

Ce vreau să spun de la început este că, dacă vei încerca mereu să-l găseşti doar pe partener vinovat, îţi poate aduce alinare de moment, dar probabil că în acest mod nu faci altceva decât să te împrieteneşti cu furia. Va fi emoţia pe care te vei baza de fiecare dată când te vei gândi la parcursul şi sfârşitul relaţiei voastre. Ce-ţi propun este gândirea alternativă, ce are ca structură deschidere, onestitate şi dorinţa sinceră de a integra în viaţa ta cele întâmplate – scopul fiind trecerea la următorul capitol al vieţii tale şi vindecarea emoţională. Las aici câţiva paşi:

1. Asumarea contribuţiei 

Într-o relaţie sunt întotdeauna două persoane, doi parteneri. Relaţia există tocmai pentru că cei doi contribuie cu ceva, cumva, la crearea şi consolidarea acelei legături. Amândoi aţi vrut să fiţi împreună, v-aţi îndrăgostit şi aţi decis să formaţi un cuplu. Apoi relaţia voastră a început să existe. Dar cum? Prin ceea ce aţi făcut, ați gândit şi ați simţit – fiecare dintre voi, în interiorul legăturii zi de zi, asta este contribuţia. O relaţie se construieşte prin ceea ce sunteţi/aţi fost în fiecare moment (nu este ceva ce se întâmplă de la sine!) şi poate că tocmai această convingere te-a sabotat de-a lungul timpului petrecut cu cel/cea iubit/ă. 

Ce-ţi propun: să devii conştient şi să începi să-ţi asumi care a fost contribuţia ta în relaţie. Nu e simplu şi poate fi foarte dureros să accepţi că uneori ai greşit şi nu ai fost perfect. Ideea nu este să te pedepseşti, să te judeci, nici să te învinovăţeşti. Ci să te priveşti cu compasiune, cu blândeţe şi să înţelegi că în interacţiunile dintre voi şi tu ai avut un rol. Te poate elibera din lanţurile prietenei tale, furia. 

A-ţi asuma este o dovadă de maturitate şi responsabilitate, este calea spre a te înţelege pe tine şi apoi pe partener. Sigur că, rănit fiind, este mai simplu să-l acuzi pe celălalt, dar asta este o capcană. Reciprocitatea este principiul care guvernează orice relaţie. Mintea ta caută modalităţi să te protejeze de ceva ce poate fi mai dificil – a afla cine eşti tu cu adevărat. De ce? Pentru că s-ar putea să nu fii confortabil cu ce descoperi. 

Vestea bună este că doar aşa te poţi împrieteni cu tine însuţi/însăţi, te poţi înţelege şi vei şti mai bine ce fel de partener/ă ai fost şi ce fel de partener/ă vrei să fii. Apoi, îl poţi privi pe celălalt ca fiind un om şi nu cel/cea care „te-a” făcut să te simţi într-un anumit fel sau „a vrut” sau „n-a vrut”. Doar aşa începi să vezi că totul a fost rezultatul interacţiunii dintre voi, amândoi. Curaj! Este spre binele tău să începi să-ţi schimbi perspectiva asupra poveştii pe care ţi-o spui mereu despre eşecul relaţiei voastre.

„Înainte de a le judeca prea mult, hai să recunoaştem că este perfect natural să atribuim problemele noastre influenţei altor oameni. Deoarece privim viaţa din interiorul propriei noastre piei, suntem mai conştienţi de contribuţiile altor oameni la problemele noastre reciproce.” (Nichols-Schwartz, „Terapia de familie. Concepte şi metode”).

2. Rolul tău în cuplu

Atunci când eşti într-un cuplu probabil că vrei să fii iubit, respectat, înţeles, ascultat, în siguranţă şi confort, ajutat, susţinut, încurajat… şi mai adaugă tu! Ca toate astea să se întâmple, amândoi aţi preluat, automat, nişte roluri. Ele sunt mai multe: iubit-iubită (erotism), mami-tati (părinţi), femeie-bărbat (echipă), administrator-executant (în casă), prieten-prietenă (în timpul liber). Priveşte puţin la rolurile pe care ţi le-ai asumat. Ai fost conştient/ă de ele sau le-ai îndeplinit pe pilot automat? Ai fost rigid şi deseori într-un singur rol?


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


La ce ţi-ar folosi: să analizezi, cu căldură şi detaşare, rolul pe care l-ai avut de cele mai multe ori în relaţia ta te poate ajuta să observi ce te caracterizează, dacă te-ai simţit bine aşa, care a fost consecinţa pentru voi şi dacă acum ai face ceva diferit. 

Îţi recomand un exerciţiu: ia mai multe foi de hârtie, denumeşte-le pe fiecare cu rolul pe care crezi că l-ai avut într-un anumit context, apoi scrie pe fiecare foaie cum gândeai din poziţia respectivă, ce simţeai şi, mai ales, cum te comportai cu cel de lângă tine. Ce îi cereai mereu partenerului, pe ce ton şi cu ce atitudine. Cel mai important este să începi să identifici, cu paşi mici şi răbdare, care au fost consecinţele, dar, mai ales, cum a fost pentru tine şi cum s-a simţit partenerul tău, atunci când tu erai în rolul respectiv. 

De exemplu, ai fost de multe ori în rolul de administrator al casei? Dacă răspunsul este da, cât de dificil şi obositor a fost asta pentru tine? Ai ştiut să ceri ajutor sau ai insistat să te descurci singur/ă, după care ai fost supărat/ă că partenerul nu te-a ajutat? Şi dacă răspunsul este iar da, ce anume te-a împiedicat să-i dai voie să se implice? Să fie nevoia ta de a fi apreciat, să fie regulile rigide pe care le-ai impus? Sau poate ai încercat să-l protejezi, pentru că ţi-ai asumat mai mult rolul de îngrijitor decât de partener? Oare asta a contribuit la deconectarea voastră emoţională, la îndepărtarea voastră? Te-ai gândit la asta până acum? Şi dacă acum o faci, nu fugi, rămâi cu emoţia pe care o simţi şi vezi ce vrea să-ţi transmită.

Şi analiza poate merge cât de profund vrei tu. Însă nu cu victimizare, ci cu grijă, cu ochii larg deschişi, pentru a şti ce vrei să schimbi în viaţa ta. Şi, mai ales, de ce.

3. Atenţie la aspectele pozitive

Sigur au fost şi lucruri minunate între voi. Ţi le aminteşti? Care sunt calităţile tale şi cum au adus ele confort, relaxare şi încredere între voi, în relaţia voastră? 

De exemplu: ai răspuns mereu nevoilor partenerului, ai fost mereu deschis/ă şi flexibil/ă, prezent şi susţinător. Felicitări! Probabil că mulţi şi-ar dori să le fii iubit/iubită. Acum, când îţi aminteşti, ce observi? Poate uneori ai fi vrut şi tu să primeşti la fel şi nu s-a întâmplat. OK. Dar nu aici vrem acum să te întorci. Ci la a deveni conştient de calităţile tale, de abilităţile pe care le ai şi cât de mult contează ele atât pentru tine, cât şi pentru a avea un cuplu armonios. Încearcă să nu te subestimezi şi nici să nu te vezi fără cusur. Echilibrul este cheia. Priveşte-te ca pe o resursă pentru următoarea ta relaţie. Cu cât eşti mai conştient de valoarea ta, cu atât mai simplu va fi să ai claritate asupra ceea ce doreşti. 

Închei prin a spune ceea ce clienţii mei aud mereu în cabinet: important este ce lecţie ai învăţat! 

O despărţire poate fi valoroasă, dacă o priveşti ca pe o lecţie. Nu ca la şcoală cu frică şi nici cu critică şi furie, ci cu multă, multă grijă. Cu cât înţelegi mai mult despre tiparul tău de relaţionare, despre tine, despre alegerile pe care le faci, uneori fără prezenţă conştientă, cu atât mai uşor va fi să ţii cont de nevoile şi valorile tale. Nu, nu este egoist să ţii cont de nevoile pe care le ai în relaţie, ci este calea de a avea un parteneriat sănătos. Te vei respecta pe tine şi implicit pe partener, pentru că ştii cât de important este asta.

Citește și:

O relație începe abia atunci când se termină dragostea?

Cum știi că e momentul să-ți părăsești partenerul, conform experților

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Uff, de ce e atât de greu să găsești pe cineva?

SELF-IMPROVEMENT//

8 mituri despre relații și cum ne afectează ele

SELF-IMPROVEMENT//

Balaurul din întuneric: frica

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.