WELLBEING//

Cum să faci față anxietății colective

Panica e cel mai contagios virus, dar vestea bună e că emoțiile pot fi gestionate.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Ce este raritatea în economie și cum te poate afecta.
– Care sunt efectele secundare ale carantinei.


Coronavirus, nume care ne-a amuzat inițial, nu mai are nici un pic de haz, deoarece cazurile se înmulțesc (evoluția răspândirii virusului poate fi urmărită în timp real aici). Pe de o parte, încă nu există un motiv real să fim panicați de epidemia cu 2019-nCoV. Oficialii din Vietnam au declarat că toți cetățenii săi infectați cu virusul au fost vindecați, iar oamenii de știință lucrează la găsirea unui vaccin și fac cercetări cu o viteză fără precedent, deoarece guvernul chinez a revelat lumii codul genetic al virusul extrem de rapid.

Deci avem motive să fim optimiști. Însă proximitatea față de Italia, cel mai important focar din Europa, și posibilitatea unei carantine, precum și măsurile impuse în lume (în focarul din China, cetățenii sunt în carantină deja de două luni) a speriat și românii. Drept urmare, oamenii au ieșit la “cumpărături pentru sfârșitul lumii”.

Personal, nu prea mă las cuprinsă de anxietatea colectivă. Evit știrile prăpăstioase din surse îndoielnice și prefer să disec evenimentele dintr-o perspectivă logică. Chiar mă amuzam de acel fake news propagat de un jurnal indian care susținea că consumul de alcool te ferește de infectare.

Dar adevărul e că anxietatea și frica sunt mult mai contagioase decât orice virus și, de-a lungul istoriei, panica s-a dovedit a fi o manifestare mult mai distructivă decât anumite dezastre în sine. Însă după ce am văzut poze cu rafturi goale, am cedat presiunii sociale și m-am dus frumos să-mi cumpăr ton, paste și mâncare pentru pisici cât pentru tot anul. Pentru că da, odată ce aceste bunuri sunt cumpărate sub influența isteriei în masă, e posibil să te trezești într-o situație delicată, adică în carantină fără nici un gen de resurse. Sau în libertate, fără să ai de unde să-ți mai cumperi paste dacă ți-e poftă de o porție de arabiatta. Pentru că intervine raritatea (scarcity law), un concept central din economie care a fost foarte bine ilustrat în 1973 în America, când la The Tonight Show s-a făcut o glumă că nu se mai găsește hârtie igienică, iar consumatorii au luat cu asalt magazinele pentru a face stocuri, producând astfel o criză artificială a hârtiei ingienice.

Printr-o astfel de criză a hârtiei igienice trece chiar acum Hong Kong-ul și Singapore: panicați de Coronavirus, oamenii au cumpărat în masă baxuri întregi. La noi s-au golit în special rafturile cu făină, iar asta mă duce cu gândul la filmul Perfect Sense (la care nu-ți recomand să te uiți în această perioadă, dacă ești mai anxios din fire) în care personajul lui Ewan McGregor spunea: “pentru a supraviețui, nu avem nevoie decât de făină și de grăsime”.

Eu aș completa spunând că la asta ar trebui să adăugăm și o sursă de vitamina C, precum compotul, pentru că altfel, în decursul a câteva luni de carantină, există pericolul scorbutului, boala marinarilor (deci da, poate sunt puțin prăpăstioasă). Iar oamenii se împart în două tabere: cei care cumpără în disperare și cei care n-au de gând să se aprovizioneze (astfel au apărut multe meme de acest gen). Deși toți suntem expuși aceluiași eventual pericol, acest lucru se întâmplă pentru că noi, oamenii, folosim instrumente de coping diferite: unul poate fi atacul de panică, altul poate fi negarea. Pentru că în situații extreme, întotdeauna avem la dispoziție cele trei reacții: fight, flight sau freeze.

Totuși, noi nu traversăm o situație extremă. Deci de ce ne este teamă de fapt? De îmbolnăvire? Deces? După un mic sondaj între cunoștințele mele, am aflat că nu ne este frică cu adevărat de virus. Și eu îmi imaginez că aș supraviețui (adică, pe bune, am supraviețuit meningitei) și chiar nu cred că acest Coronavirus este următoare ciumă bubonică ce va decima lumea, ci mai degrabă, în cel mai rău caz, ar putea fi echivalentul gripei aviare din 1997 – ultima pandemie înregistrată (atunci când o afecțiune nouă se răspândește la nivel global, apoi local).

Însă îmi este teamă că dacă aș contacta-o, aș putea să o transmit unor oameni mai vulnerabili (majoritatea deceselor au fost înregistrate în rândul persoanelor în vârstă, afectate și de alte boli) precum părinții mei. Și nu prea aș mai putea să trăiesc cu mine purtând o astfel de povară. Mă gândesc cu groază și la ideea de carantină, la privarea de libertate. Dar izolarea fără resurse cred că a speriat cei mai mulți oameni și nu suntem neapărat de judecat, ținând cont că am trecut prin comunism (remember that?!). E motivul pentru care la noi se cumpără în disperare la Crăciun. E motivul pentru care acum avem o criză a făinei și a conservelor, și nu a hârtiei igienice.

“Carantina este o măsură impusă de izolare în anumite condiții (durata, reguli, locație) pentru pacienți cu boli transmisibile. Aceasta poate fi inițiată doar de către autorități, este o acțiune de criză și nu este opțională. Însă nu este ușor să suporți o perioadă de carantină, așteptând un deznodământ care poate fi favorabil. Sau nu. În cazul carantinei, impactul psihologic provocat de izolarea socială poate avea o magnitudine împovărătoare. În plus, oamenii pot simți: frustrare, furie, depresie, teama de a nu fi judecat sau respins, anxietate, hipervigilența la eventuale simptome, tulburări de adaptare la mediu, tulburări de somn etc. Epuizarea emoțională însoțește frecvent  astfel de experiențe”, explică dr. Cristina Pușcașu, medic specialist epidemiologie și boli infecțioase.

Deci iată motivul anxietății colective, dincolo de frica de îmbolnăvire care afectează în special categoriile vulnerabile și… nici nu vreau să mă gândesc prin ce trec persoanele ipohondre. Însă ce e de făcut? Cum gestionăm situația într-un mod rațional și cum să nu ne lăsăm molipsiți de panică?

“Panica este generată de necunoaștere. Și de accesul la informații din surse necontrolate. Dar poate avea efecte excesiv de dăunătoare, ea distorsionează realitatea. Putem acționa nepotrivit, pierdem controlul propriilor acțiuni. Cu virusul (în cel mai rău caz) conviețuim câteva zile. Cu panica, poate fi vorba despre perioade semnificative din viețile noastre. Nu degeaba OMS a declarat și infodemic, adică epidemie de informații nocive, concomitent cu epidemia provocată de 2019-nCoV.”, spune dr. Cristina Pușcașu.

“Le recomand celor de acasă să se informeze din surse oficiale și să se ferească de imaginile menite să instaureze teamă care circulă în social media. Nu cred că ajută pe nimeni să ne raportăm așa la situație, dimpotrivă, este în detrimentul nostru. Ce putem face e să revenim în instanța noastră rațională, adică să ne luăm măsurile de precauție, dar într-un mod rațional. Să ne spălăm pe mâini, să nu mergem în locuri foarte aglomerate… Cred că așa e mai util decât să golim rafturile de alimente”, ne sfătuiește Roxana Grigorean, psiholog.

“În general, dar mai ales acum, e bine sa evitam mulțimile și locurile unde ne putem întâlni cu alți oameni bolnavi, așa cum sunt sălile de așteptare din spitale. Și cred că mulți oameni țin cont de asta pentru că în ultimele zile a crescut numărul pacienților care au folosit platforma Medicentrum să contacteze un medic, tocmai pentru a evita expunerea fără rost la alte virusuri. Astfel, pacientul se asigură că ajunge la cabinet doar când e necesar și, atunci, cu toate investigațiile pregătite”, spune dr. Horațiu Ioani, fondatorul Medicentrum, o platformă de evaluare medicală la distanță.

Însă, în pofida modului în care lucrurile sunt prezentate pe social media, umanitatea nu e la o conferință de presă distanță de anarhie. Concluziile ar fi că trebuie să evaluăm corect pericolul și să nu ne lăsăm cuprinși de această anxietate colectivă. Dacă ne liniștește psihicul și ne face să ne simțim în siguranță, putem cumpăra conservele, putem să verificăm sursele de informare, putem să ne consolăm cu statisticile care sunt de partea noastră (deși statistica poate fi irelevantă pentru individ). Și, de ce nu, putem purta o mască (despre care mai mulți medici mi-au zis, off the record, că nu ar face mare lucru). Dar cred că cel mai realist mod de gestiona lucrurile este să ne păstrăm cumpătul și să acceptăm că unele aspecte chiar nu sunt sub controlul nostru. Și e OK. Pentru că, după cum spunea Franklin D. Roosevelt, “Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica însăşi!”.

Citește și:

Oare ești de fapt dependent de stres?

5 moduri simple de a combate stresul zilnic

S-ar putea să-ți placă și…

WELLBEING//

Criza globală: cum se vede prin ochii românilor plecați din țară

OAMENI THRIVE//

7 lecții de viață pe care le putem învăța de la Malala Yousafzai

WELLBEING//

Radiografia începutului de izolare: autodezvăluire asumată

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.