SELF-IMPROVEMENT//

Cum putem preveni burnout-ul parental?

Ce se întâmplă în noi când devenim părinți și cum să ne creăm timp pentru a ne încărca bateriile fără să simțim vină.


În următoarele 7 minute vei afla:

– Cum se instalează distanțarea emoțională față a părinților față de copii.  
– De ce părinții resimt adesea sentimentul de vină în relația cu copiii.


Cred că deja nu mai e o noutate pentru nimeni că burnout-ul nu apare doar la locul de muncă, în perioada pandemică fiind prezent la 83% dintre mame conform unui sondaj făcut de Today Parents.

Ni se spune des, înainte de a deveni părinți, că totul se va schimba radical după venirea pe lume a copiilor. Ni se vorbește de părțile bune, de toată bucuria, iubirea și împlinirea pe care o vom simți. Nu primim din timp o radiografie realistă a tot ceea ce ne așteaptă cu adevărat.

Partea mai puțin bună a poveștilor cosmetizate care ne vorbesc despre cum va arăta viața după apariția copiilor este legată de așteptările nerealiste pe care ni le facem și care apoi, în confruntarea cu realitatea, vor sta la baza suferinței în rolul de părinte.

Adevărul este că rolul de părinte, pe lângă părțile sale bune și care în majoritatea cazurilor sunt predominante, poate aduce și mult stres, iar fiecare părinte percepe stresul în funcție de propriile vulnerabilități (spre exemplu, dacă ai nevoie de ordine pentru a funcționa bine, atunci te vei simți destul de stresat când vei vedea că nu mai poți păstra aceeași ordine, sau dacă o faci, costul pe care-l plătești este mare; sau, dacă ți-e greu să faci față plânsului copiilor pentru că te face să te simți neputincios și nu știi cum să gestionezi toate ieșirile lor, atunci vei avea dificultăți și vei acumula mult stres etc).

 Facem tot posibilul să navigăm prin schimbările la nivel fizic și psihic, prin emoțiile puternice și schimbările din relația de cuplu, având permanent focusul pe nevoile de dezvoltare ale copilului. Toate în același timp!

Așa că nu-i de mirare de ce aud așa des de la clientele mele că viața acum seamănă mai mult cu un număr de jonglerie decât cu imaginile în culori calde și relaxante pe care le-au văzut în reclamele de la pamperși.

Fără un sistem de suport bine pus la punct pentru fiecare mamă, care să o susțină când navighează pe tărâmul nou al maternității, riscul de a intra în burnout este prezent.

Dar ce este burnout-ul parental?

Burnout-ul parental este un sindrom care apare atunci când părinții sunt expuși unui stres parental prelungit sau excesiv, fără a avea resurse suficiente pentru a compensa efectul acestuia și e definit de patru mari simptome:

Oboseală copleșitoare legată de rolul de părinte

Cel mai frecvent, acesta este primul simptom care apare. Părinții se simt epuizați, storși, la capătul puterilor. Această epuizare se poate manifesta la nivel emoțional (sentimentul că nu mai poți face față), la nivel cognitiv (se simt incapabili de a gândi corect) și/sau la nivel fizic (oboseală).

Distanțare emoțională față de copil

Părinții devin epuizați și nu mai au energie pentru relația cu copiii lor, sau cel puțin nu atât de mult ca de obicei. Ei acordă mai puțină atenție la ceea ce le spun copiii lor, sau ascultă doar pe jumătate, nu mai sunt la fel de implicați și interesați de experiențele și sentimentele copiilor lor, nu mai au același angajament în educația parentală și capacitatea de a le arăta copiilor cât de mult îi iubesc este diminuat. Ei fac ceea ce trebuie să facă – îi duc la școală, îi hrănesc, îi spală și îi culcă – dar nu mai mult, unii spun că simt că fac totul pe pilot automat.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Suprasolicitare și pierderea plăcerii de a fi părinte

Părinții simt că nu mai pot face față acestui rol, se simt copleșiți și nu mai resimt plăcere sau mulțumire în a fi mamă sau tată, nu se mai încarcă din acest rol

Contrastul dintre trecut și prezent

Părinții își dau seama că nu mai sunt așa cum au fost, darămite așa cum și-ar fi dorit să fie. Nu se mai recunosc și le este rușine de cum au devenit ca părinți. Există un contrast între cine au fost ca părinți și cum sunt astăzi.

Iată ce se întâmplă, de fapt, în interiorul nostru când devenim părinți

Până să devenim părinți, ne-am identificat cu ceea ce eram până în acel moment, cu rolurile pe care le aveam în societate și cu ceea ce simțeam că suntem în urma a tot ceea ce am experimentat: copil pentru părinții noștri, femeie sau bărbat, soră/frate, soție/soț sau iubită/iubit, prieten, sportiv sau pescar amator sau orice ne definea pe palierele vieții noastre.

După apariția copiilor, sinele nostru a mai incorporat o identitate, cea de părinte, de mamă sau de tată, care comparativ cu toate celelalte este mai aparte pentru că nu mai dispare niciodată și nu poate fi pusă pe pauză.

Atunci când această identitate se naște, odată cu primul nostru copil, ea provoacă în interior un cutremur, mai ales la început, este un rol care pune stăpânire aproape asupra întregii noastre identități: pentru cele mai multe mame, în primii ani, identitatea profesională nu mai este activată, la fel poate și cea de prietenă sau iubită, sau cele legate de hobby-uri, sau sunt foarte puțin activate pentru că nu mai avem timp pentru ele. Asta înseamnă că, cel puțin în primii ani, identitatea de părinte ajunge să comprime celelalte roluri, ceea ce ne poate tulbura.

De aceea, este important să conștientizăm noua dinamică și să ne reechilibrăm în așa fel încât să reușim să răspundem, într-o măsură mai mică sau mai mare, în funcție de cum ne permite timpul nevoilor care apar și din celelalte roluri, nu doar cel de părinte. Dacă nu lucrăm activ pentru a reechilibra în interiorul nostru dinamica rolurilor, riscul de a ajunge în burnout crește.

Cu alte cuvinte, e important să creăm timp pentru noi înșine și pentru ce mai era important pentru noi înainte de a deveni părinți. Acest lucru ne va ajuta să ne reîncărcăm bateriile, să menținem diversitatea și să nu ne pierdem în rutină și să creăm resurse pentru a compensa efectul stresului parental.

Cum putem să creăm timp pentru noi înșine ca să prevenim burnout-ul parental?

  • Alegând conștient, zilnic, să acordăm atenție nevoile noastre

Când simțim că în interiorul nostru se adună frustrarea, sau oboseala, sau ne simțim mai iritați ca de obicei, e timpul pentru un time out. Putem să punem melodia preferată, să ieșim afară la aer câteva minute, să sunăm un prieten, să ne întindem și să-i dăm voie corpului să se relaxeze, să ne uităm la ceva amuzant. Sau poate avem nevoie de mișcare, sau timp în natură.

Ascultându-ne corpul cu consecvență și oferindându-ne ceea ce avem nevoie, vom reduce excesele de furie, iritabilitatea și frustrarea.

  • Setând limite sănătoase, cu blândețe, dar și cu fermitate

Când identitatea de mamă sau de tată își face loc în sinele nostru, devenim capabili de atât de mult sacrificiu, încât până nu trăim acest rol, nu avem cum să-i înțelegem profunzimea. De multe ori, în acest proces al dăruinței pentru copil, uităm de noi, mai ales dacă nu avem limite interne bine ancorate.

Setarea limitelor interne, dar și a limitelor în relații, cu cei care ne înconjoară și ne oferă suport este o modalitate bună de a ne proteja, de a crea pauze în care să ne adunăm sau centrăm și să revenim către copil cu bateriile încărcate.

Putem avea limite și putem avea grijă de noi și dacă suntem permanent cu copilul fără a pune în risc calitatea relației cu acesta. Arătându-i că și ceea ce noi avem nevoie contează, îi oferim o experiență modelatoare care va sta la baza propriei relații cu sine a copilului nostru.

  • Reconectându-ne cu partenerul în relația de cuplu

Alături de partener putând să ne încărcăm bateriile. Când avem momente împreună, ieșim din rolul de mamă și ne putem reconecta cu identitatea de femeie sau de iubită, lucru care va aduce beneficii în relație de cuplu și va face din aceasta o resursă importantă în prevenirea burnoutului.

  • Renunțând la vina de a ne acorda momente de respiro

Sunt lucruri de făcut în casă – curățenie, gătit etc – din categoria „trebuie” pe care le facem tocmai pentru că știm că sunt pentru binele nostru, al întregii familii și le ducem la bun sfârșit, chiar dacă suntem împreună cu copilul. Ne pare rău că n-am putut sta atenți doar la copil, însă nu ne simțim vinovați pentru că știm că erau lucruri ce trebuiau făcute pentru a ne hrăni, pentru a fi curați, etc.

Dar aceeași perspectivă nu este împărtășită de părinți și când vine vorba de o acțiune care nu este necesară pentru nevoile de bază, cum ar fi aceea de relaxare, sau de a face ceva ce le place.

Atunci când aleg să facă ceva pentru ei în detrimentul unei activități cu copilul se simt vinovați. Vina este un sentiment care apare atunci când simțim că am greșit cu ceva, că am făcut un rău unei alte persoane.

Așa că mi-aș dori să vă întreb: oare îi faceți un rău copilului când alegeți să vă reîncărcați bateriile și să luați un pic de spațiu pentru a face ceva ce vă aduce plăcere? Sau acționați preventiv și vă îngrijiți atât copilul cât și pe voi?

Dacă doriți să vă evaluați riscul de burnout parental, puteți completa chestionarul acesta și veți primi răspuns automat.

Surse:

A Step Forward in the Conceptualization and Measurement of Parental Burnout: The Parental Burnout Assessment (PBA)

Isabelle Roskam*, Maria-Elena Brianda and Moïra Mikolajczak

Beyond Job Burnout: Parental Burnout!

Moïra Mikolajczak,1,* James J. Gross,2 and Isabelle Roskam

Citește și:

Cum ar trebui să reacționeze părinții la presiunea celor din jur și la sfaturile nesolicitate

Să fii părinte e mai greu ca niciodată: de aceea am creat programul Thriving Kids

S-ar putea să-ți placă și…

EFICIENȚĂ//

Dependența de muncă poate cauza burnout

EFICIENȚĂ//

Munca de acasă: cum să combați riscul de burnout

EFICIENȚĂ//

Cum poți ajuta pe cineva care se află în burnout, inclusiv pe tine însuți

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.