SELF-IMPROVEMENT//

Cum îți ajuți copilul să gestioneze stresul în această perioadă, în funcție de vârstă

Ca și adulții, și copiii noștri trec printr-o perioadă complicată, plină de schimbări și restricții, și au nevoie de sprijinul nostru.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce este important să construiești rutine echilibrate pentru copilul tău în această perioadă.
– Cum să-i implici pe adolescenți în luarea deciziilor din casă.


Ca părinte, ai observat probabil schimbări în atitudinea, comportamentul sau starea copiilor tăi. Acest lucru este firesc, pentru că și ei trec, ca și adulții, printr-o perioadă dificilă, plină de schimbări și restricții. Este important să ne asumăm rolul și responsabilitatea în a-i ajuta să gestioneze stresul într-un mod cât mai sănătos. 

Stresul este răspunsul clasic al creierului și al corpului în fața unei provocări, a unei situații percepute ca o amenințare, a unui context care impune o adaptare la o schimbare majoră. Stresul este un termen destul de generic, dar emoția care se află de obicei în spate este frica. Practic, mintea scanează mediul, interpretează ceea ce vede, identifică un pericol, activează instinctul de supraviețuire din creierul reptilian și emoția de frică din creierul limbic. În organism se eliberează cortizolul, hormonul stresului, care are rolul de a ne mobiliza pentru a face față amenințării. Problema este că organismul nostru nu a fost conceput cu un mecanism care să facă față efectelor negative ale stresului pe durată îndelungată de timp. De aceea apar somatizări din ce în ce mai puternice, dacă stăm mult timp în stres, în alertă.

Te invit să trecem în revistă câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți ajuta copilul, în funcție de vârstă

0 – 3 ani

Cel mai bun lucru pe care îl poți face dacă ai un copil mic este să ai grijă de tine și de emoțiile tale, să înveți să-ți gestionezi tu stresul. De ce? Pentru că, până la 3 ani, un copil are partea emoțională foarte bine dezvoltată și partea rațională, cognitivă, foarte slab dezvoltată. El simte totul foarte puternic, dar nu înțelege lucrurile rațional. Așa că reglarea emoțională are loc prin raportarea la persoanele de atașament, cea mai puternică influență având-o mama. Copilul vede și copiază atitudini, emoții, comportamente.

De aceea, e important: să-ți păstrezi calmul, să iei măsurile necesare de precauție fără a cădea în extreme, să construiești o rutină echilibrată pentru copil, să-i explici ce se întâmplă într-un mod accesibil pentru el. Un copil mic nu înțelege concepte abstracte, invizibile, precum “virus”, așa că poți folosi imagini, cărticele sau asocieri care îi sunt familiare. Dacă el nu poate verbaliza ceea ce simte, ce se întâmplă cu el, încearcă să o faci tu în locul lui (de exemplu: “Ești trist că nu ne putem vedea cu bunicii”, “Ești supărat că nu putem merge în parc”).

3-7 ani

Copiii de această vârstă au fost rupți de interacțiunea cu cei de vârsta lor, de la grădiniță sau alte activități pe care le aveau. Pe de o parte, se pot bucura că petrec mai mult timp cu părinții, dar dacă aceștia lucrează de acasă, devine o nouă sursă de frustrare pentru copil, care își dorește mai multă disponibilitate din partea mamei sau tatălui. 

În plus, e firesc să le lipsească joaca cu copiii și modalitățile prin care își consumau înainte energia. Te poți aștepta să-și piardă răbdarea deseori, să protesteze sau să se retragă. De aceea, ideal ar fi să-ți păstrezi tu ca părinte răbdarea, deși uneori e greu, cu toate rolurile amestecate, acasă. Dacă nu-ți iese de fiecare dată, fii blând cu tine, nimeni nu e zen tot timpul.

E important să găsești momente pe parcursul zilei în care să-i acorzi atenție 100% copilului, să te implici într-o activitate pe care o alege el, sau să faceți mișcare împreună, să dansați, să râdeți. Conectarea și râsul ne dau evident o stare de bine, fie că suntem adulți sau copii. 

Vorbește cu copilul despre ce se întâmplă din cauza acestui virus, pe înțelesul lui, și încurajează-l să-și exprime emoțiile. Nu-i face promisiuni legate de viitorul apropiat (vacanțe, sărbătoriri), fără să știi dacă le vei putea ține.

7 – 12 ani

Copiii de aceste vârste înțeleg mai bine conceptele abstracte și e posibil să pună întrebări despre virus, boală, moarte, la care e important să le răspunzi cu răbdare. Probabil că mai sunt în contact cu alți copii de vârsta lor, prin intermediul tehnologiei, de aceea e bine să verifici ce știu deja, ce au înțeles ei, ce simt, pentru a vedea dacă e nevoie de explicații suplimentare.

Poți să-i întrebi dacă le e frică de ceva și să-i asiguri că tu ești acolo să ai grijă de ei. La fel, toți cei dragi și-au luat măsurile necesare pentru a trece cu bine de această perioadă. Poți să vorbești cu ei despre viitor, despre cum se vor schimba lucrurile, pentru a scădea incertitudinea, dar fără a-i speria. Încearcă să transmiți o atitudine echilibrată, vorbind despre limitări dar și despre lucrurile bune care se întâmplă în această perioadă și se vor întâmpla și în viitor.  

O altă sursă de stres poate fi școala online. Depinde mult de școală și de sistemul adoptat, dar dacă din această direcție vin doar multe teme și presiune, ai grijă să nu pui și tu mai multă presiune. E o perioadă dificilă și nu ne putem aștepta ca ei să fie la fel de motivați și productivi ca într-un context normal. Iar succesul în viață este mai degrabă influențat de inteligența emoțională și socială decât de cea cogntivă, așa că privește în perspectivă (De exemplu, întrebă-te “Cât de important va fi pentru el ca adult că nu și-a făcut toate temele în perioada pandemiei?”).

12 – 17 ani

Adolescența este vârsta la care copiii tind să se îndepărteze de părinți și să se bazeze mai mult pe grupul/urile din care fac parte, pe prieteni și colegi. Dacă un copil mic se poate bucura că nu mai merge la gădiniță și stă mai mult cu părinții, un adolescent cel mai probabil se simte frustrat și blocat în casă cu părinții lor. El își poate exprima frustrarea față de tot ce a pierdut fie prin iritabilitate, furie, anxietate, comportamente de protest, fie prin retragere, tristețe, schimbarea obiceiurilor de dormit și mâncat.

Este important să accepți că tu, ca părinte, nu-i poți îndeplini toate nevoile la această vârstă și să-l încurajezi să păstreze legătura, video sau măcar telefonic, cu prietenii lui. 

Vă puteți gândi împreună cum pot fi adaptate activitățile care îi făceau plăcere înainte, în noul context. Nu lua tu singur toate deciziile, implică-l și pe el, e esențial să simtă că îi acorzi autonomie, încredere, putere. Validează ceea ce simte, spune-i că știi cât de dificil este, dar și că este o situație temporară și lucurile se vor îmbunătăți ușor-ușor.

Dacă aș alege doar câteva cuvinte cheie pentru a ne ajuta copiii în această perioadă, acestea ar fi: conectare, afecțiune, comunicare, răbdare, înțelegere și validare. Și nu uita că este esențial să ai grijă de tine, de emoțiile și nevoile tale, ca să poți avea grijă și de cele ale copilului. Când ți-e greu, vorbește cu prieteni, familie, cu alți părinți sau cu un specialist. 

Citește și:

Cum îi poți ajuta pe cei dragi în funcție de tipul lor de personalitate

Ultimul clopoțel n-a mai sunat pentru mai multe generații de elevi

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Anxietatea și izolarea socială: cum îi afectează pe copii și ce avem de făcut

WELLBEING//

Radiografia începutului de izolare: autodezvăluire asumată

SELF-IMPROVEMENT//

Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.