SELF-IMPROVEMENT//

Cum colaborezi cu un coleg nesuferit

Suntem diferiți: asta e partea frumoasă. Trebuie să lucrăm împreună: iată și partea interesantă.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce merită să te gândești frumos la o persoană pe care n-o înghiți.
– Când și de ce să-ți asumi riscul unei comunicări reale.


În orice mediu profesional ai fi, vor exista colegi cu care comunici de parcă v-ați ști de-o viață și alții cu care speri să nu te mai întâlnești niciodată în viață. Munca de la distanță poate accentua derapajele de comunicare și antipatiile inerente, însă există soluții pentru o colaborare mai plăcută și mai productivă.

Așa cum nu ne alegem familia, nu ne alegem nici colegii. Șansa să existe în echipa din care faci parte cineva cu care nu te potrivești deloc este mare: un coleg nesuferit cu care, totuși, ai de-a face zilnic. Carlos Valdes-Dapena, autorul cărții Virtual Teams: Holding the Center When You Can’t Meet Face-to-Face, spune că munca de la distanță complică și mai mult lucrurile: “Poți închide camera laptopului ca să nu mai vezi chipul unui coleg cu care nu te înțelegi, dar în egală măsură pierzi semnalele non-verbale și alte semnale subtile care aduc claritate unei discuții: expresiile faciale, intonația. S-ar putea să apară, în echipe, neînțelegeri cauzate de acest tip de comunicare care nu fac decât să accentueze și mai mult sentimentele negative”.

Ne place sau nu, la locul de muncă secretul productivității stă în buna colaborare cu colegii de echipă cu care ”tragem la aceeași căruță”. Când înveți să faci față și persoanelor cu care nu ai chimie, procesul devine mai simplu și vei economisi energie vitală pe care, cu siguranță, o poți investi în mize mai reale și mai importante. Mai mult, odată ce ieși din zona de frustrare, s-ar putea să descoperi că ai mai multe în comun cu persoana respectivă decât ți-ai fi imaginat.

1. Admite că problema este a ta!

Odată ce îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce simți, este mai simplu să controlezi ce ți se întâmplă. Antipatia este o minge în curtea ta. Sentimentele și reacțiile asumate sunt mai simplu de gestionat, iar odată ce-ți amintești că este vorba despre un mediu de lucru unde investim timp, energie și pricepere, va fi mai simplu să lași resentimentele la o parte. Totuși, fă diferența între coechipieri care pur și simplu nu-ți plac și cei în care nu ai încredere. La nivel uman ori la nivel profesional: distinge clar unde este necesară colaborarea, stabilește termenii care te fac să te simți confortabil și depășește elegant momentele de criză. Dacă limitele spațiului tău personal (în calitate de angajat) sunt respectate, poți lucra, de fapt, cu oricine. 

2. Fă un reframe al antipatiei!

Reframing-ul este o unealtă întâlnită des în NLP și presupune să pui într-un context nou, poate mai amplu, poate mai corect diferite stări sau întâmplări. Termenul de ”coleg nesuferit”, ”insportabil” este destul de vag și poate ascunde o multitudine de fațete. Poate este vorba despre comportament, reacții, lipsă de politețe, lacune profesionale: despre oricare dintre acestea ar fi vorba, este clar că trezesc în tine ceva. Analizează ce anume cu ajutorul inteligenței emoționale sau cu sprijinul instrospecției și pune degetul pe rană. 

Odată ce vei afla exact ce se ascunde în spatele antipatiei, vei putea regla mai ușor felul în care te raportezi la ceea ce simți. Acolo e momentul adevărului: dacă antipatizezi pe cineva pentru că este mai bun decât tine, poate e cazul să-ți pui la punct competențele. Dacă sentimentul se naște din neîncredere, descoperă ce înseamnă acea neîncredere, de fapt, pentru tine. Chiar dacă nu vei ajunge, brusc, să trăiești în cea mai fără de cusur armonie, cel puțin vei fi învățat mai multe despre tine. 

3. Asumă-ți riscul să fii autentic!

Diana Vasiliu, psihoterapeut, explică de ce ar putea funcționa acest principiu, dar și ce riscuri comportă: 

”A fi autentic cu ceilalți nu e deloc ușor. Presupune vulnerabilitate, capacitatea de a te expune cu destul curaj și un eu suficient de puternic și matur pentru a putea ”încasa” eventualele lovituri primite, fără a suferi daune ireparabile. 

Acestea par a fi și motivele pentru care, adesea, preferăm să ne ascundem, să nu ne arătăm așa cum suntem în tot și în toate, tocmai pentru a evita suferința. Problema e că, dacă exersăm prea mult timp aceste mecanisme, riscăm să ne creăm un întreg mod de funcționare cu care, la o adică, ne putem chiar confunda. Paradoxul este că, pe cât ne deghizăm mai mult în ceva fals, pe atât vom suferi și mai mult, întrucât părți din sinele nostru adevărat vor presa din interior, dorind a fi exprimate, ceea ce va crea un conflict intern, măcinând și consumând resursele noastre psihice. Cine a zis că e ușor să fii om?! 

Totuși, momentele de întâlnire veritabilă între două persoane, atunci când îl ”vedem” pe celălalt și, totodată, suntem și noi ”văzuți” cu adevărat și acceptați, merită riscul suferinței. Cu atât mai mult atunci când credem că ne separă ditamai prăpastia, fără putință de a clădi vreo punte: e realmente uimitor când reușim să ne apropiem, să construim legăturile necesare și să constatăm, cu stupoare, că ceea ce ne unește e mai puternic decât ceea ce ne separă”.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


4. Identifică beneficiile colaborării!

Când îți propui să funcționezi mai bine cu un coleg neplăcut de tine, pornește de la două idei: 

a) colaborarea este temporară, singurele relații pe termen nedefinit sunt cu familia ta (vei reduce stresul mental și încărcătura emoțională); 

 b) aveți în comun beneficiile colaborării (scopul comun este să duceți la bun sfârșit treaba, să aveți un indice de productivitate bun și, în final, să fiți plătiți). 

Cum ați putea face aceste lucruri cât mai plăcut, cum puteți evita situațiile care vă încarcă negativ? 

5. Practică exercițiul gândurilor frumoase!

Este, poate, cel mai simplu și cel mai dificil pas și ambele afirmații sunt corecte. Implică voință, înțelepciune și viziune de ansamblu. Plus renunțare la orgoliu. Dar rezultatul poate fi uimitor: ai putea descoperi că te luptai cu morile de vânt.

Pasul 1: caută în trecutul tău. Antipatiile spontane sunt mai puțin spontane decât par. De regulă, creierul nostru face conexiuni cu persoane din trecut. S-ar putea ca acel coleg antipatic să-ți amintească de cineva: poate prin gesturi, vorbe, ticuri sau comportamente. Identifică de cine îți amintește și apoi gândește rațional: este o situație nouă, tu ești altcineva decât erai în trecut (multe asocieri se fac cu persoane care ne-au rănit în copilărie. Dar acum nu mai suntem copii vulnerabili!)

Pasul 2: timp de o săptămână, propune-ți să temperezi gândurile negative la adresa acelui coleg. Este o persoană cu bune și rele, ca noi toți. Concentrează-ți atenția pe părțile bune. Caută, zilnic, un gând frumos: dorește-i sănătate, calm, echilibru. Sună contraintuitiv? Poate. Dar va funcționa mult mai bine decât să te încarci negativ, iar atitudinea ta se va schimba fără să conștientizezi că faci o schimbare: cum ar fi să ți se răspundă la fel?

Citește și:

5 mituri despre leadership pe care nu ar trebui să le crezi

4 lucruri după care nu mai alergi când ai stimă de sine

S-ar putea să-ți placă și…

Foto: Sabina Ghiormescu
OAMENI THRIVE//

Gáspár György: ”Cred în iubire și în vindecare”

SELF-IMPROVEMENT//

8 mituri despre relații și cum ne afectează ele

SELF-IMPROVEMENT//

A face sau a nu face un copil

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.