SELF-IMPROVEMENT//

Conflictul dintre generații

Care sunt diferențele dintre generația copiilor crescuți cu cheia de gât și a celor cu telefonul în mână.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce conflictul între generații nu este neapărat un lucru negativ.
– Cum trebuie să se detașeze tinerii de modelul parental. 


„Pe vremea mea…” este cu siguranță expresia pe care inevitabil fiecare dintre noi a auzit-o în adolescență din partea adulților și vârstnicilor și prin intermediul căreia aceștia își manifestau dezacordurile și nemulțumirile față de alegerile noastre, de valorile personale și sociale, de modul în care noi ne raportam la sine, la lume și la viață. 

La o privire mai atentă, această formă de exprimare definește de fapt diferențele dintre generații, surprinzând fidel dinamica transformărilor societății, a valorilor și a convingerilor legate de viață apărute odată cu trecerea anilor și punând accent pe dificultatea generațiilor de a găsi un punct comun de vedere.

Din acest unghi, prăpastia dintre generații devine din ce în ce mai elocventă și, odată cu ea, și conflictul dintre generațiile tinere și cele ajunse la maturitate. 

Care sunt motivele pentru care apare conflictul dintre generații?

Deși am fi tentați să privim acest conflict cu mult subiectivism, acest fenomen nu este unul izolat, ocazional sau caracteristic doar generației noastre, ci, din contră, este un fenomen universal, întâlnit peste tot în lume. 

El reflectă nevoia tinerilor de a fi înțeleși și luați în serios de către adulți, dar și dorința părinților de a oferi experiența lor de viață copiilor pentru ca aceștia să nu repete aceleași greșeli, să nu trăiască aceleași greutăți și să facă cele mai bune alegeri, asigurându-și un viitor liniștit și lipsit de griji. 

Mai mult, conflictul reflectă și diferența de percepție și adaptare continuă dintre generațiile tinere și cele adulte. În timp ce tinerilor, care se află în plină  creștere și dezvoltare, le este ușor să-și formeze aptitudini și competențe de a se adapta cerințelor lumii în care trăiesc, generațiilor adulte le poate fi dificil să-și dezvolte noi abilități, pentru a ține pasul cu vremurile actuale, putând ajunge chiar să opună rezistență la schimbare. 

Iar acest tablou poate fi mai ușor de înțeles dacă privim la copilăria și la adolescența generației mature în raport cu copilăria și adolescența din zilele noastre. Copilului care a crescut cu cheia de gât într-o eră plină de reguli și restricții impuse de societate, care nu a beneficiat de libertate de exprimare și tehnologie, a cărui bucurie era să evadeze în poveștile din cărțile pe care le împrumuta de la bibliotecă sau să se joace cu ceilalți copii în fața blocului, care nu a beneficiat de vacanțe în locuri exotice sau care nu s-a bucurat de zborul cu avionul decât în viața adultă îi poate fi dificil uneori să înțeleagă și să fie flexibil în totalitate la cerințele generației tinere din zilele noastre. 

Această rigiditate apare nu pentru că adulții nu-și doresc tot ce este mai bun pentru cei tineri sau că nu le înțeleg unicitatea și dorința de dezvoltare, ci pentru că experiențele trăite și oportunitățile primite de cele două generații sunt atât de diferite încât resursele generației adulte nu sunt de ajuns pentru a integra în totalitate tot ce este nou și de a reacționa întotdeauna într-un mod constructiv în raport cu tânăra generație. 

Trebuie menționat faptul că, deși aceste limitări există, adulții nu pot fi considerați responsabili pentru ceea ce au trăit și nici pentru neajunsurile emoționale sau de adaptare pe care le manifestă în prezent pentru că nicicum nu au avut de ales. Ci s-au descurcat cum au știut și cum au putut mai bine pentru a se dezvolta într-o direcție benefică lor, trecând și ei printr-un conflict intergenerațional, însă cu posibilități și conjuncturi distincte decât cele prezente. În același timp, nici generația tânără nu este răspunzătoare pentru șansele pe care această epocă i le oferă.  

Cum gestionăm conflictul intergenerațional?

Conflictul poate fi aplanat prin a înțelege disproporțiile reale și deloc de neluat în seamă dintre cele două generații. Dacă acum 35 de ani se foloseau telefonul fix cu roată pentru a comunica cu cei dragi, magnetofonul, pickup-ul sau, mult mai târziu, casetofonul pentru a asculta muzică, iar dacă erai norocos avea televizor color, dar fără telecomandă, în ziua de azi tot ce-ți dorești este doar la un touch distanță. Dacă acum 35 de ani singurele distracții erau zilele de naștere sau chefurile făcute în apartament, când părinții plecau de acasă, astăzi poți merge să vizitezi orice colț al lumii îți dorești. Dacă acum 35 de ani nu aveai libertatea de exprimare sau de alegere, astăzi le ai și drepturile îți sunt respectate. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


În această lumină devine ușor să înțelegem că o parte din experiențele trăite și lecțiile de viață acumulate pot fi uneori asemănătoare, alteori diferite sau chiar complet opuse, ceea ce poate crea dificultăți de percepție în modul în care generațiile privesc prezentul și viitorul și se raportează la ele. Atunci când ambele generații conștientizează și acceptă aceste lucruri, relația dintre tineri și adulți se poate echilibra și, împreună, pot găsi căi comune de raportare la lume și la viață. 

 O altă cale de prevenire a conflictului este comunicarea. Chiar dacă generația adultă nu a fost învățată să comunice, niciodată nu este prea târziu pentru a deprinde abilități și competențe noi. Este nevoie de răbdare și timp pentru a integra un stil de comunicare autentică, dar odată deprins, comunicarea va deveni o „punte intergenerațională”, care va facilita accesul la gândurile, emoțiile, trăirile celor implicați și va diminua riscul de apariție a conflictului. 

Un alt aspect important în evitarea conflictului este acela ca adulții să-și „elibereze” copiii de „povara” de a le împlini dorințele sau visele nerealizate. O bună parte dintre adulți încearcă să le croiască tinerilor drumul prin viață, îndreptându-i în direcții în care ei cred că le va fi mai bine. Însă nu întotdeauna binele adultului este congruent cu binele copilului pentru că deseori visele lor nu merg în aceeași direcție, abilitățile și competențele lor nu sunt identice, iar așteptările de viață sunt distincte. În acest context, conflictul este inevitabil pentru că ambele generații vor încerca să-și transforme visele în realitate. În astfel de moment este recomandat ca adulții să-și aducă aminte de propriile conflicte intergeneraționale avute în adolescență, de dorința de libertate în a-și alege drumul în viață, de a lua decizii, de a-și asuma riscuri și eșecuri și, la rândul lor, să le ofere copiilor lor independența și autonomia de care aceștia au nevoie pentru a fi ei înșiși. 

De asemenea, conflictele pot fi preîntâmpinate atunci când adulții își oferă disponibilitatea, susținerea și acceptarea în mod necondiționat. Când tinerii știu că pot apela la părinții lor fără teama de a fi criticați și judecați, că pot găsi în ei un sprijin pentru a depăși o situație sau de a găsi cele mai bune soluții, când sunt încurajați să-și acceseze tot potențialul și să-și asume eventualele greșeli, când părintele oferă un cadru sigur pentru creștere și dezvoltare, atunci cuvântul de ordine în relație va fi cooperare. 

Și, nu în ultimul rând, conflictul nu trebuie privit ca pe un lucru negativ, căci fiecare dintre noi are nevoie, pe lângă lecțiile de viață pe care le culegem de la cei din jurul nostru, de o experiență proprie, pentru a ne putea contura ca ființe complete, cu nevoi și aspirații proprii. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie ca tinerii să se desprindă de modelul parental, să testeze  pe cont propriu atât împlinirile și bucuriile, cât și eșecurile și tristețile.  

Citește și:

De ce se culcă adolescenții târziu?

Ce trebuie să știi, ca părinte, despre Discord

S-ar putea să-ți placă și…

WELLBEING//

Radiografia începutului de izolare: autodezvăluire asumată

SELF-IMPROVEMENT//

Salvatorii copiilor noștri: eroi sau victime?

EFICIENȚĂ//

Dezvoltarea leadership-ului personal prin coaching

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.