SELF-IMPROVEMENT//

Ceea ce știm versus ceea ce credem

Ai avut vreo perioadă în care te-ai făcut mic și ai trăit cu frica de necunoscut?


În următoarele 5 minute vei afla:

Ce rol joacă intuiția în alegerea unui job.
– De ce este important, uneori, să ai tăria de a refuza o creștere salarială.


Am trecut anul trecut prin așa ceva. A început după ce am rămas fară job. Când deschideam laptopul să scriu câte un articol, credeam că este mai bine să caut job-uri, să-mi refac CV-ul și să aplic acolo unde vedeam o potrivire. Toate gândurile despre incertitudinea viitorului dădeau buzna și mă transformau într-o persoană îngrijorată. Am reușit, însă, să mă privesc din exterior și nu mi-a plăcut deloc.

Acest virus scoate la suprafață toate tipurile de frici colective, iar din punct de vedere terapeutic, este o oportunitate să le observi și să conștientizezi cât de fragil și supus schimbării este fiecare aspect al vieții pe planetă. 

Am hotărât să scriu acest articol și să-mi actualizez secțiunea de realizări pentru CV în ziua următoare. De fapt, mă întreb ce știu

A ști și a crede ceva sunt două lucruri diferite. Dacă ceea ce crezi nu este experimentat, filtrat și înțeles la nivel personal, nu se va transforma în ”ceva știut”.  Aceptarea oricărui sistem de credințe din societatea noastră, fără a ne pune propriile întrebări, fără a căuta propriile adevăruri, ne ține blocați între limite impuse sau moștenite. Atunci credem, dar nu știm cu adevărat.

Ce știu despre mine în contextul rolului de căutător de job? Ei bine, cel mai bine știu ceea ce nu vreau, pentru că am experimentat 16 ani în câmpul profesional.  Mulți vor crede că nu prea contează acum ce vrei, ce-ți place, pentru că se instaurează o criză economică și trebuie să fii fericit dacă ai unde să-ți cari geanta. Ah, nu vei mai căra nimic, că lucrezi de acasă! Dă-mi voie să contrazic acest lucru, pentru că nu funcționează chiar așa. 

Am acceptat în trecut un job care-mi oferea un salt salarial și mi se potrivea la nivelul talentelor profesionale. Mi-am ignorat intuiția și am mers doar pe principiile raționale cu care suntem îndoctrinați. Eram destul de conștientă de mine însămi, însă credeam eronat că dacă-mi etalez cu mărinimie calitățile, voi avea doar de câștigat în noul colectiv. 

Știi zicala aceea ”afară e vopsit gardul și înăuntru leopardul”? Am nimerit într-un loc foarte sumbru. Superioara mea întrupa întunecimea și persoana permanent morocănoasă cu naturalețe. Acest aspect m-a ambiționat să ”strălucesc” și mai tare, în timp ce demonstram cât de abilă sunt să-mi îndeplinesc responsabilitățile, fără supervizare, și chiar să le depășesc. Simțeam zilnic toată respingerea ei, a locului, aveam coșmaruri, dar mă convingeam că este o lecție de viață și o voi trece cu iubire, iertare și blândețe. 

Știam că nu sunt acolo în mod întâmplător. Credeam că, dacă mă străduiesc să dau ce am mai bun, totul va fi bine. A fost o lecție, dar am învățat-o cu un șut la finalul perioadei de probă. Mi-a spus că nu există chimie între noi și preferă să nu mai colaborăm. Acum îi sunt recunoscătoare pentru experiența concentrată de trei luni. Am ajuns să știu că a fi tu însăți/însuți în locul nepotrivit este o cale care nu duce nicăieri.

După acea lecție, am avut bucuria să experimentez opusul. Un job remote, raportam la biroul central din SUA și mă ocupam de gestionarea și dezvoltarea companiei în EMEA plus Rusia. A fost extraordinar! Colaborarea cu echipe din toată lumea, călătorii, evenimente unde prezentam pe scenă, o șefă ca un înger păzitor, cu care aveam o chimie excelentă, oameni frumoși, succes total. A apărut virusul, compania a suferit și experiența frumoasă s-a terminat cu păreri de rău de ambele părți. Acum știu că se poate să fie foarte bine. 

Scriind cele de mai sus, mi se pare evident că n-am controlul în a găsi un job decât în mod aparent. Am fost ghidată de fiecare dată către ceea ce aveam nevoie să experimentez, să înțeleg și să învăț pentru evoluția mea. 

Chiar dacă mi-aș fi ascultat intuiția atunci când am discutat prima dată cu viitoarea șefă ”întunecată”, nu aveam curajul să spun “nu” unei creșteri salariale majore. Din ultimele două experiențe profesionale, știu acum să spun ”nu” și știu cum e să lucrezi într-un mediu în care te simți apreciat, încurajat și respectat.

De ce mi-aș pierde încrederea că ceea ce este potrivit pentru mine se va arăta exact atunci când trebuie? Pentru ce să mă las stăpânită de teamă? Doar pentru că a apărut variabila pandemiei în ecuație și a prins putere frica colectivă? Spun deschis un NU hotărât!

Este un test de credință generalizat. Sunt zile când îl picăm, pentru că frica este mare și o credem.  Aș fi putut continua să scriu cu regularitate, în loc să-mi fac o mie de griji că n-am CV-ul optimizat să treacă de roboții care-l selectează inițial, să mă gândesc că sunt bătrână la 40 de ani, că angajatorii preferă să plătească mai puțin unui junior, să mă sperii de titlurile unor joburi de care n-am mai auzit sau de faptul ca pe LinkedIn majoritatea au la profil #opentowork. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Sunt de acord că lumea este într-o transformare accelerată, dar cred că este vorba de fapt despre transformarea noastră, despre reinventarea noastră. Avem cu toții gena supraviețuirii și ne vom descurca și de data aceasta. De preferat împreună și nu în stilul predator de ”divide și cucerește !”. Vom fi forțați să conștientizăm că mai bine colaborăm decât să fim în competiție, că sinergia între ființe conduce spre binele tuturor, că imaginația și creativitatea pot fi folosite în orice domeniu și ne sunt aliate în evoluție.

Din perspectiva mea, ar trebui să avem la capitolul ”știute” faptul că suntem mult mai mult decât credem. Să știm că viața este o școală și în această perioadă avem de dat un examen colectiv. Să ne amintim că nimic nu este întâmplător, că suntem mai puternici împreună decât fiecare pentru el. Să știm să ne folosim discernământul pentru a trece peste frici. Să ne amintim de puterea noastră creatoare și de suveranitatea noastră ca esențe divine. Avem de transformat adevărații viruși, pătrunși adânc în inconștientul colectiv al umanității.

Este posibil ca această transformare să dureze mult, oamenii fiind la niveluri atât de diferite. Important este ca tu să știi cu ce rezonezi, care este adevărul tău, unde te situezi. Vei atrage exact ceea ce este la nivelul tău de evoluție: oameni, job-uri, abundență. De aceea, îți propun să te debarasezi de frica de necunoscut. 

Este esențial să știm că viața noastră exterioară reflectă ceea ce avem în interior. Ni se ofera permanent oportunitatea să evoluăm, să înțelegem și să creștem numărul de lucruri cu adevărat știute. Frica, atunci când apare, să fie doar o amică îndepărtată care ne trage un semnal de alarmă și ne îndeamnă să contemplăm în interior. Cu cât știm mai mult, cu atât frica își pierde puterea.

Pentru mai multe detalii și practici despre cum îți poți transforma viața, o poți găsi pe Amy Ciotec pe www.PurAnima.com, singura platformă de transformare personală dedicată în exclusivitate femeilor.

Citește și:

Care este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla?

Somatizarea fricilor: cum traduce corpul nostru teama 

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Scurt ghid de creativitate

MISIUNE//

Care sunt întrebările ce pun rotițele misiunii tale în mișcare?

WELLBEING//

Radiografia începutului de izolare: autodezvăluire asumată

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.