SELF-IMPROVEMENT//

Ce trebuie să știi, ca părinte, despre Discord

Dacă ești părinte și copilul tău învață pe un calculator, e puțin probabil să nu fi auzit de Discord. Dar știi ce este?


În următoarele 6 minute vei afla:

– De ce este Discord asemănător cu o scară întunecată de bloc.
– Cum să accepți că nu poți controla mediul, dar că poți ghida copilul.


La prima mea postare pe Facebook, acum un milion de ani, simțeam că sunt în cel mai cool trend al momentului. Acum, Facebook a devenit locul unde postează… cum s-o spun cât mai blând? Părinții.

Tehnologia avansează cu viteza luminii, iar să fii părintele unui copil de peste zece ani este o cursă contra-cronometru cu a fi la curent cu ce fac cei mici ȘI pe calculator. Nu doar când se joacă. Pandemia i-a mutat pe mulți dintre copiii noștri în școala online, iar acum, în timp ce scriu, fiul meu e la ora de Educație Financiară, însă dinspre camera lui se aud râsete și fraze care par să aibă legătură mai degrabă cu Fortnite decât cu bugetul excedentar sau cu TVA-ul.

Discord este cel mai nou cuvânt care a intrat în casa noastră, odată cu școala online, și pare că a înlocuit grupurile de Whatsapp.

Este o modalitate de a comunica și de a te conecta prin servere publice sau private, prin mesaje individuale sau pe chat-uri de grup. Și, ca orice rețea socială, vine la pachet cu riscul expunerii copiilor la subiecte nepotrivite, limbaj abuziv, cyber-bullying sau conținut obscen, violent ori de altă natură.

Așadar, ce este Discord?

Ca să înțelegem riscurile la care sunt expuși copiii pe o nouă rețea socială și înainte să ne lăsăm inimile să pornească la galop, așa cum ne stă bine nouă, părinților, vă propun să încercăm să înțelegem ce este, cum funcționează și de ce este mai interesant Discord-ul decât alte rețele pe care abia apucasem să le înțelegem că au și căzut în dizgrație. Avem de-a face cu o aplicație de chat, gratuită, destinată comunicării prin intermediul mesajelor vocale, video sau scrise, cu mare priză la publicul tânăr și foarte tânăr.

Este preferată de gamer-i ca o metodă la îndemână de a sta de vorbă în timp real cu alți jucători, dar și de elevi, ca un fel de clasă paralelă în sistemul online. Adică, în timp ce profesorii predau, elevii se încing la vorbă pe Discord, iar părinții care lucrează de acasă se apropie cu pași repezi de o cădere nervoasă. Discord se descrie pe sine astfel:

”Utilizatorii de Discord pot folosi aplicația în scopuri variate, de la proiecte de artă și proiecte de familie la munca de acasă sau pentru a primi sprijin pentru sănătatea emoțională. Poate găzdui comunități de orice mărime, dar este folosit cel mai mult de grupuri mici de persoane active care comunică regulat. Cele mai multe servere sunt private și se pot accesa doar pe bază de invitație de la membrii unui grup care doresc să mențină legătura și să petreacă timp împreună. Există și comunități mai mari, deschise, în general centrate pe topic-uri specifice, cum ar fi jocurile Minecraft sau Fortnite. Toate conversațiile sunt opt-in, așa că utilizatorii pot controla cu cine interacționează și își pot modela experiența Discord în funcție de preferințe”.

Serverele sunt, practic, spații virtuale unde oamenii se întâlnesc și interacționează. Există servere mari, publice, dar utilizatorii pot crea servere private, unde au acces prietenii, colegii sau membrii familiei. În fiecare server există canale de mesaje video și/sau audio pe teme diferite, cu reguli specifice. De exemplu, un server construit pentru a face teme de casă împreună poate conține, pe lângă un canal principal, general, alte canale pentru materii diferite.

Ce sisteme de siguranță și confidențialitate permite Discord

Din păcate, probabil unul dintre principalele motive ale succesului nebun înregistrat de Discord vine tocmai din faptul că nu prea are setări stricte de control parental. Totuși, la secțiunea User Settings > Privacy & Safetyse poate activa opțiunea “Keep me safe”. Conform Discord, această setare va scana automat și va bloca mesajele cu conținut explicit.

Însă opțiunea “My friends are nice”, deși sună prietenos, înseamnă că nu ceri aplicației să scaneze mesajele, iar aici aș spune că prefer vorba cu ”paza bună trece primejdia rea”. Pe lângă asta, mai există câteva opțiuni asociate cu cine poate solicita o cerere de prietenie, cine are dreptul să trimită mesaje directe și cine poate intra direct pe un anumit party (lobby, grup pe limba părinților), de exemplu legat de un joc. Setările implicite ale Discord permit conectarea oricui cu oricine (acesta este motorul esențial al aplicației), însă vei dori să schimbi această setare pentru a fi mai selectiv cu persoanele cu care interacționează copilul tău. De obicei, de fiecare dată când un utilizator nou dorește să se conecteze la un server, poate trimite mesaje directe membrilor acestuia, dar îți recomand să faci setările în așa fel încât să restricționezi permisiunile doar pentru cei care sunt deja în grupul copilului tău. Este o setare foarte importantă, în special pe serverele mari.

Ca pe majoritatea rețelelor sociale, poți bloca sau pune pe mute utilizatorii care creează probleme, au un limbaj inadecvat sau se comportă nepotrivit. Tot ce ai de făcut este să dai click pe profilul lor și să apeși pe butonul de block. Discord permite părinților să semnaleze în numele copiilor anumite probleme și să raporteze utilizatorii, chiar dacă n-au ei înșiși un cont de Discord.

Teoretic, Discord precizează că numai canalul marcat ca ‘Not Safe for Work’ (NSFW) poate avea conținut destinat adulților și că acesta este destinat exclusiv persoanelor de peste 18 ani. De aici până la realitate, însă, ca orice rețea care oferă conținut user-generated, adică creat de utilizatori, limbajul inadecvat, imaginile nepotrivite sau conținutul pe care nu-l dorim pentru copiii noștri este foarte greu de controlat, chiar dacă avem de-a face cu minori.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Nu cred că surprinde pe cineva faptul că Discord are și o latură întunecată, foarte bine punctată de acest articol din Wall Street Journal, care spune povestea lui Jack Friedman, un puști de 13 ani din Long Island, New York. Ca mulți alți adolescenți, și Jack intră zilnic pe Discord când se joacă Fortnite sau Minecraft. Jack trece atât prin experiența victimei, cât și a agresorului pe Discord. După ce alți utilizatori îi atacă și îi ucid personajul pe Minecraft, Jack se aliază cu prietenii lui, ripostează prin limbaj agresiv și blochează alți jucători într-o răzbunare de zile mari. ”Glumele” sau atacurile verbale fac referire la teme delicate, cum ar fi terorismul sau nazismul, iar consumul emoțional, respingerea sau jignirile au un efect devastator, în special asupra unui adolescent în plină formare. Unele dintre acestea continuă chiar în viața reală în grupurile de copii care se cunosc personal.

Fiul meu completează: ”Un coleg al meu a fost amenințat de un băiat și, când i-a dat block, l-au urmărit ceilalți din gașca acelui băiat pentru că îi știau tag-ul și user name-ul, după care te poate găsi oricine pe Discord. Mi se pare aiurea că nu-ți poți schimba tag-ul decât pe Discord Nitro, care este varianta premium, pe bani, și nimeni nu prea o are în grupul meu. Iar faza e că unii își fac conturi false, multe și poți efectiv să terorizezi pe cineva, dacă vrei”.

Discord este un nou reminder despre faptul că un copil aflat în camera sa, aparent în deplină siguranță, are, de fapt, în calculatorul sau telefonul pe care le folosește o poartă deschisă spre lumea întreagă, nefiltrată.

Și atunci, ce (ne) facem?!

În primul rând, acceptăm realitatea: nu există funcții de control parental cu adevărat eficiente pe Discord, care să-ți permită să modelezi cum crezi de cuviință acest spațiu virtual pe care copilul își petrece timp. Nici intervențiile la nervi nu prea au efect: poți intra în cameră, poți dezinstala tot, iar adolescentul va reinstala aplicația în doi timpi și trei mișcări, odată ce ai ieșit din cameră, convins(ă) că ai rezolvat problema și poate accesa, bine merci, orice server public dorește. Așa că discuția ar trebui să aibă loc la un alt nivel de înțelegere.

Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, explică de ce adolescenții au nevoie de aceste spații secrete și pune accent pe ceea ce putem face noi, părinții, pentru a ne ști copiii feriți de pericole pe care nu le putem controla: ”A avea un <<spațiu secret, doar al lor>> răspunde mai multor nevoi de dezvoltare esențiale în perioada adolescenței. Să ne reamintim: adolescența este această etapă complexă de vârstă în care copiii noștri au nevoie să consolideze autonomie, să descopere/construiască identitate de sine și să exerseze intimitate.

Autonomia, identitatea și intimitatea nu sunt cuvinte noi în tabloul de dezvoltare a copiilor, ceea ce se schimbă acum este standardul la care raportam aceste achiziții. Dacă în prima parte a copilăriei noastre avem nevoie să exersăm comportamente de autonomie în raport cu corpul nostru (învăț să mănânc singur, să folosesc singur toaleta, să vorbesc etc.), ne descoperim identitatea personală în raport cu părinții noștri (când copilul de doi-trei ani începe să vorbească despre sine la persoana întâi singular, avem dovada că el a integrat separarea de părinții săi), în adolescență, reperul pentru consolidarea autonomiei și a identității de sine este grupul de prieteni, gașca.

Din acest punct de vedere, Discord este precum acel loc secret din cartier (o scară de bloc întunecată, o ruină de casă, un maidan ferit de ochii lumii) în care gașca de adolescenți se refugiază, în primul rând pentru a exersa funcționarea pe cont propriu. Nu este despre a ascunde de ochii părinților comportamente ilegale (deși ele pot fi din zona experimentului), ci despre a conversa, a relaționa, a acționa autonom, fără ochiul critic parental, departe de o voce care să ne corecteze. Un alt aspect atractiv pentru adolescenți este că, în Discord, exersează controlul și mecanismele de includere/excludere – eu decid pe cine invit, cui dau acces în grup, care este tema de discuție/interes. Exact ca în viața reală, unde nu toată lumea știe de locul secret din cartier și nu oricine are invitație la petrecerea cea mai ”cool” din weekend.

Dacă, însă, într-un astfel de loc copiii noștri ajung să funcționeze responsabil, să rămână protejați, să știe să spună NU asertiv (respectiv să dea ”block” sau să se retragă din grup când grupul devine de risc), înseamnă că ne-am făcut treaba. A-i pregăti pentru funcționarea în Discord este similară cu orice alt proces în care mă aștept ca al meu copil să acționeze autonom. Primul pas este să accept că va fi acolo, în locul de care mie, adultului, îmi este teamă pentru că nu-l pot controla. Ulterior, este important să mă întreb ce anume mă îngrijorează: copilul meu recunoaște riscuri? Recunoaște un comportament de bullying atunci când se întâmplă? Copilul meu ar face bullying online? Copilul meu îmi spune când îi este greu? Are încredere că-i voi fi alături necondiționat? Știe măsura lucrurilor, a internalizat limite? În funcție de răspunsul la aceste întrebări, voi ști cât de pregătiți suntem, ca familie, să însoțim copilul pe tărâmul adolescenței, cu toată complexitatea ei”.

Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală. Colaborează cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei. Este formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și autor al platformei paginadepsihologie.ro.

Citește și:

Ce este Clubhouse și de ce ar trebui să te intereseze

Cum trăiești când ești „prea sensibil” pentru lumea asta

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Să fii părinte e mai greu ca niciodată: de aceea am creat programul Thriving Kids

SELF-IMPROVEMENT//

Cum să le vorbești copiilor tăi despre criza din Ucraina

SELF-IMPROVEMENT//

Cum m-a ajutat maternitatea să depășesc al doilea episod de burnout

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.