SELF-IMPROVEMENT//

Ce înseamnă familie funcțională și când devine ea toxică

Conform studiului CIPRA, românii se raportează la familie ca la o sursă de bine și echilibru. Însă continuă să o facă și în situația în care familia are o dinamică toxică.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce nu funcționează să te sacrifici de dragul familiei tale.
– Care sunt cele mai comune surse de tensiune într-o familie. 


Studiul CIPRA arată că familia este un indicator important al vieții de calitate la români. Însă explicația din spatele acestui atașament al românilor față de ideea de familie vine la pachet cu o explicație mai puțin populară, pentru că mare parte din atașament își are originea într-o mentalitate perpetuată din vremuri de mult timp apuse. Românii sunt atașați, mai degrabă, de un concept care te ferește de stigmatizare. 

Mentalități de genul: ”E om serios, domne’, are o familie cu 2 copii!” sau ”N-a luat-o nimeni până la vârsta asta, sigur e o problemă cu ea!” sau ”A divorțat pentru că n-a știut să-și țină familia unită!” îi determină pe mulți români să ia decizii pripite cu privire la alegerea partenerului și să rămână în relații în care nu se simt bine.

Prețul cu care poate veni atașamentul de familia disfuncțională 

Din păcate, partenerii de cuplu rămân în relații toxice doar ca să evite destrămarea familiei.

Asta este consecința mentalității păguboase pe care am menționat-o mai sus. Teama de ”ce o să zică lumea” sau de ”dacă divorțez, înseamnă că am eșuat și cine o să mă mai ia” îi determină pe mulți români să stea în relații toxice.

Consecințele sunt multe: adulții devin din ce în ce mai nefericiți și trăiesc într-un conflict continuu. Nu ne ascultăm reciproc, suntem extrem de deconectați de la o comunicare în profunzime și transformăm astfel, în cel mai bun caz, ideea de familie într-o interacțiune pur administrativă: facturi, casă, mâncare, rate etc. În cazuri mai nefericite, vorbim despre tolerarea unor comportamente agresive, atât din punct de vedere verbal, cât și fizic.

În ceea ce-i privește pe copii, ei sunt, de multe ori, pretextul rămânerii în relația toxică. Însă consecințele creșterii într-un mediu agresiv, fără empatie, înțelegere sau comunicare, pot fi mai grave decât dezvoltarea copilului cu un singur părinte sau chiar cu un părinte vitreg.

Cum arată tabloul unei familii funcționale 

Ideea de partener implică un anume set de valori, printre care: 

– încrederea; 

– scopul comun; 

– împărțirea echilibrată a responsabilităților; 

– acceptarea; 

– empatia; 

– comunicarea;

– transparența;

– corectitudinea. 

Când ne raportăm la familie și mergem, deci, către ceea ce numim partener de viață, aducem toate valorile menționate mai sus în jurul unui nucleu numit ”dragoste”. Așadar, o familie funcțională ar trebui să se formeze din dragoste și să mențină un echilibru între toate valorile pe care le presupune noțiunea de partener.

Sigur, nu există un model de tablou perfect. Dar, din experiența de cabinet pe care o am, pot spune că resursele, comportamentele și planurile de viitor țin foarte mult de comunicare. Dar comunicarea aia adevărată, care implică tratarea subiectelor delicate chiar atunci când ele apar. Iar asta implică vulnerabilizare și concentrare pus pe elemente de genul: 

– cum mă simt; 

– ce-mi doresc; 

– ce-mi lipsește;

– ce mă deranjează. 

Pentru ca o astfel de comunicare să fie posibilă, e necesar să existe siguranță psihologică în relația cu partenerul de viață. Iar asta, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna. De fapt, această siguranță nu “se întâmplă” pur și simplu, ci se construiește zi de zi, cu fiecare interacțiune și experiență de cuplu sau familie.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Motivul pentru care relațiile de familie sunt mai complicate decât cele sociale

În general, relațiile din cadrul unei familii sunt complexe și mai complicate decât cele pe care le avem cu prietenii, colegii de muncă sau orice fel de anturaj. E firesc să fie așa: nu împărțim cu prietenii tot ceea ce împărțim în familie. Hainele murdare, mâncarea, gelozia, facturile, ratele la bancă, sforăitul, desfundarea chiuvetei, dusul gunoiului și alte elemente din zona asta sunt cele mai comune surse de tensiune într-o familie. 

În plus, cu prietenii ne vedem din când în când, în general la ocazii frumoase, relaxante, petrecem puțin timp și punem accentul pe elementele comune. Sunt convins că, dacă ne-am muta sub același acoperiș cu cercul de prieteni și ne-am gospodări la comun, ar apărea fix aceleași provocări pe care le presupune o familie.

Valorile de familie îmbrățișate de români

Din păcate, aud foarte des în sesiuni idei din zona: ”muncește mult”, ”aduce bani în casă”, ”e atent/ă cu copilul”. Mi-aș dori să aud mai mult lucruri de genul: ”mă susține”, ”m-a ajutat mult să mă dezvolt”, ”mă ascultă”, ”ne iubim”, ”ne sfătuim”, ”suntem cei mai buni prieteni”. Așadar, există mult accent pus pe valori mai degrabă administrative decât relațional- emoționale.

Cele mai comune probleme întâlnite de mine în sesiunile de terapie sunt căsătoria pripită între oameni care nu se cunosc suficient sau care au impresia că se pot schimba în bine după căsătorie, lipsa comunicării cu sens, despre care am vorbit mai sus, agresivitatea și viciile.

Am putea avea mai multă grijă de sănătatea emoțională a familiei noastre prin ceva destul de simplu, și totuși atât de complicat: empatie. 

Mă refer aici atât la empatia față de propria persoană, cât și la cea față de partener și copii. Altfel spus, dacă sunt atent la ce simt și îmi pasă ce simți și tu, cresc șansele să trăim într-un echilibru emoțional. Empatia față de propria persoană este extrem de importantă, pentru că este obligatoriu ca eu să fiu bine cu mine pentru ca, apoi, să pot fi bine și în relația cu tine și să te pot ajuta să-ți fie bine. Aud des lucruri de genul: ”Am făcut totul pentru casă”, ”M-am neglijat pe mine și m-am pus pe ultimul plan și tot nu a fost mulțumit/ă”. Evident, lucrurile n-au cum să funcționeze așa pentru că, dacă ”eu” nu sunt bine sau ”tu” nu ești bine, nici ”noi” nu avem cum să fim bine. A pune mai întâi accentul pe propriile nevoi nu este egoism, ci este primul pas spre atenția către nevoile celuilalt.

Citește și:

Ce înseamnă o relație sănătoasă?

Manipulare vs. Încredere. Cât loc are manipularea într-o relație sănătoasă?

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Dansul dintre atașament și autenticitate în relații

SELF-IMPROVEMENT//

Cum relaționăm cu personalitățile narcisice fără să ne simțim exploatați

SELF-IMPROVEMENT//

Micile bucurii care definesc sensul vieții

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.