SELF-IMPROVEMENT//

Ce ascunde perfecţionismul?

Perfecţionismul este paralizant, pentru că nu ne dă voie să acţionăm în direcţia dorită.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce perfecționismul este conectat mai mult cu eșecul decât cu reușita.
– La ce boli sunt predispuse persoanele perfecționiste, conform celor mai recente studii.


De multe ori, obişnuim să trecem perfecţionismul pe lista calităţilor noastre, însă o astfel de gândire reprezintă o capcană. Perfecţionismul poate aduce efecte pozitive în ceea ce priveşte munca noastră, dar costurile asupra sănătăţii fizice şi emoţionale sunt mult mai ridicate. În acest articol imperfect descoperim ce se ascunde, de fapt, în spatele perfecţionismului.

Vorbim aici despre perfecţionism ca tendinţă generală de a ne dori acest lucru aproape tot timpul şi nu doar de o preocupare ce se manifestă din când în când. Perfecţionismul ne opreşte să încercăm lucruri noi sau să acţionăm într-o anumită direcţie

Atunci când suntem perfecţionişti, nu ne îngăduim greşeli şi nu admitem ca lucrurile să nu iasă perfect, aşa cum vrem noi. De aceea, credem că este nevoie să aşteptăm până când ne simţim pregătiţi sau până în momentul în care ştim că totul va fi perfect.

De fapt, perfecţionismul ascunde teama de eşec sau de a greşi. Modul în care gândim este că mai bine aşteptăm până când suntem siguri că vom reuşi, decât să încercăm ceva nou sau să acţionăm şi rezultatele să nu fie cele dorite. Doar că acel moment în care suntem foarte siguri sau pregătiţi s-ar putea să nu mai vină niciodată.

Perfecţionismul este paralizant, pentru că nu ne dă voie să acţionăm în direcţia dorită, amânând şi căutând momentul potrivit.

Perfecţionismul maschează nivelul scăzut al încrederii în sine

Persoanele cu un nivel al încrederii în sine ridicat ştiu că, pe lângă calităţi şi puncte forte, au şi slăbiciuni, defecte şi alte lucruri pe care nu le fac aşa bine, dar pe care le pot îmbunătăţi, când acest lucru va deveni o prioritate sau pe care le acceptă aşa cum sunt. Ele nu se aşteaptă să facă totul perfect şi nu se gândesc la aşteptările celorlalţi, ci doar se concentrează pe activitatea în sine. 

O persoană perfecţionistă aşteaptă, de fapt, validarea din partea celorlalţi, pentru că nu are încredere în propria persoană. Dorim să facem lucrurile perfecte sau să fim perfecţi pentru ceilalţi, nu pentru noi, pentru ca să observe ceilalţi, să fie mulţumiţi. Doar că acest lucru nu se întâmplă întotdeauna: e foarte posibil ca cei din jur să nu observe eforturile noastre, oricât de mult ne-am strădui. Astfel, scade şi mai mult încrederea în sine şi stima de sine.

Avem aşteptări nerealiste nu doar de la propria persoană, ci şi de la ceilalţi

A fi perfect sau a face lucrurile perfect tot timpul este o aşteptare nerealistă. Pentru că suntem oameni, avem o serie de resurse limitate şi este firesc să mai şi greşim. Iar cu cât aceste standarde personale sunt mai ridicate, cu atât nu reuşim să le îndeplinim, pentru că ele sunt departe de a fi realizabile.

Paul Hewitt şi Gordon Flett au cercetat perfecţionismul zeci de ani, iar într-unul din studiile lor, au demonstrat că există un aspect social al acestuia, în sensul că, persoanele perfecţioniste au aceleaşi aşteptări şi standarde înalte cu privire la ceilalţi. 

Perfecționismul este un factor de risc pentru anxietate, stres, depresie

Autorii unui studiu din 2011 au descoperit că perfecţionismul este un factor de risc atât pentru anxietate, cât şi pentru depresie. Rezultatele studiului sunt în strânsă legătură cu alte cercetări care evidenţiază că, deşi perfecţioniştii sunt mai implicaţi în munca lor, lucrează mai mult şi chiar peste program şi sunt mai motivaţi, efectele negative sunt foarte puternice, printre care niveluri ridicate de stres, epuizare, depresie şi anxietate

În plus, într-o analiză a unor studii apărute între 1989 şi 2016, autorii subliniază că perfecţioniştii au tensiunea mai ridicată şi sunt mai predispuşi la bolile cardiovasculare.

Toate aceste efecte negative apar pentru că, pe de o parte, persoanele perfecţioniste au un dialog interior foarte dur cu ele însele, autocriticismul este ridicat, deseori cred că nu sunt suficient de bune indiferent ce ar face, iar modul lor de gândire este dual: ori totul este perfect, ori este un eşec total. Nu există variante de mijloc.

Mai mult, nu doar că acest dialog interior le epuizează, dar astfel de persoane se confruntă constant cu autocritica, pentru faptul că sunt atât de dure cu propria persoană şi că nu reuşesc să se relaxeze.

Pe de altă parte, de multe ori, perfecţioniştii consideră că şi ceilalţi îi vor judeca şi îi vor critica la fel de dur, iar singura posibilitate de a primi validarea şi aprobarea celor din jur este ca totul să fie perfect.

Strategii posibile pentru diminuarea perfecţionismului

Pentru că perfecţionismul constant are efecte negative atât de grave este necesar să încercăm diminuarea acestui mod de a gândi şi de a reacţiona. Iată câteva dintre cele mai simple strategii posibile.

1. Mindfulness, meditaţie, relaxare

Prin exerciţii de mindfulness, de meditaţie sau de relaxare reuşim să ne concetrăm mai mult asupra interiorului, asupra noastră şi mai puţin spre exterior, eliminăm din tensiuni şi griji şi ne deconectăm de la criticism şi negativism. Toate au rolul de a ne aduce în prezent şi de a ne relaxa.

Mai mult, prin mindfulness putem învăţa auto-compasiunea şi cum să fim mai puţin duri cu noi, cum să domolim criticul interior şi cum să ne privim pe noi înşine cu blândeţe, înţelegere şi empatie.

Auto-compasiunea diminuează riscul de apariţie a depresiei atât la adulţii, cât şi la adolescenţii care sunt perfecţionişti, aşa cum demonstrează un studiu din 2018, condus de cercetătoarea Madeleine Ferrari. 

2. Schimbarea perspectivei

Pentru că persoanele perfecţioniste văd fie un succes, fie un eşec total şi nu există o cale de mijloc, este necesară schimbarea acestui mod dual de a gândi. Aşadar, ele pot adopta o altă perspectivă, privind totul ca pe o experienţă de învăţare, amintindu-şi că au voie să greşească, având în final doar beneficii. 

Prin a acţiona şi a nu mai aştepta cel mai potrivit moment, ajungi, de fapt, mai aproape de ceea ce-ţi doreşti.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


3. Autocunoaştere şi ridicarea nivelului de încredere în sine

Prin autocunoaştere, oamenii dobândesc, de cele mai multe ori, încredere în sine. Sau altfel spus, un nivel scăzut al încrederii în sine vine din faptul că nu ne cunoaştem suficient de bine.

Autocunoaşterea aduce conştientizarea valorilor, calităţilor, plusurilor proprii, dar şi a lucrurilor pe care le mai avem de îmbunătăţit la noi şi a slăbiciunilor.

Conştientizându-le vom reduce din perfecţionism, admiţând că unele lucruri nu le vom putea face perfecte. Astfel, îţi poţi redefini standardele personale, transformându-le în aşteptări realiste, care nu pun o presiune atât de mare precum cele nerealiste de a fi şi de a face totul perfect.

Citește și:

Evită perfecționismul și găsește-ți nișa

Ce am învățat din propriile greșeli

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Evită perfecționismul și găsește-ți nișa

SELF-IMPROVEMENT//

Cum să te împrietenești cu vulnerabilitatea

MISIUNE//

Viața, la imperfect

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.