OAMENI THRIVE//

Cătălin Frâncu, fondatorul dexonline: ”Creierul trebuie ținut în formă, căci e ce avem mai bun”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce nu s-a plictistit niciodată Cătălin Frâncu în ultimii 30 de ani.
– Și ce părere are despre școla românească.


Thrive Global: Care e primul lucru pe care-l faci când te dai jos din pat?

Cătălin Frâncu: Mă împleticesc în camera copilului, ca să văd dacă încă doarme. Uneori sunt deja acolo, dacă m-a păcălit să dorm acolo, caz în care trec direct la pasul doi. Încerc să cobor fără să trezesc restul casei; uneori reușesc. Beau un nes (n-am fost niciodată cunoscător de cafele, dar apreciez efectul cofeinei în sânge). În funcție de paritatea zilei, mă pregătesc să-l duc pe băiat la grădiniță sau îl pregătesc pe el ca să-l ducă soția. Iar dacă am noroc, îmi amintesc că e weekend și mă culc la loc!

TG: Ce te energizează?

CF: Nu știu cum să răspund la întrebarea asta! Mai degrabă ar trebui întrebați oamenii apatici „ce te demoralizează?”. Pentru că eu cred că starea naturală a omului este să fie energic. Suntem ființe curioase, inteligente, întreprinzătoare, evoluția a fost darnică cu noi. Nu avem nevoie de o motivație externă ca să fim energici.

Concret, nu-mi aduc aminte vreun moment în ultimii 30 de ani în care să mă fi plictisit. Întotdeauna am avut o listă de lucruri interesante de făcut: proiecte mai mari sau simple meștereli, fie ele în formă fizică sau digitală. Sigur că uneori, ca parte a unui proiect de amploare, a fost nevoie să fac și treburi mai neinteresante, mai migăloase, dar acestea au fost excepțiile.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

CF: Ocazional îmi iau o pauză de la folosirea creierului… Cred că merităm să facem ce vrem noi cu o parte din timpul nostru, fără să dăm socoteală nimănui și fără să ne simțim vinovați. Altfel am evoluat degeaba ca societate. De aceea voi aprecia mereu o cină la restaurant, un film sau un serial superficial.

Dincolo de asta, încerc să-mi țin creierul ocupat. Munca este o parte din ecuație (bunăoară, nu-mi plac concediile mai lungi de 7-10 zile, mi-e dor să mă întorc la proiectele mele). Dar orice formă de ocupație activă și constructivă este bună. Uneori citesc, alteori joc șah sau alte jocuri.

Creierul trebuie ținut în formă, căci e ce avem mai bun. Iar din câte știm, cel mai bun mod de a-l ține în formă este să-l folosești.

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

CF: Cred că multe cărți m-au format într-un fel sau altul și e greu de ales un maxim absolut. Dacă ar fi să aleg una, aș alege Gena egoistă. Este prima dintre cărțile lui Richard Dawkins pe care am citit-o și prima care m-a învățat cum funcționează știința și cum să mă ancorez în ea pentru înțelegerea lumii.

Școala românească este foarte dogmatică. Este bună la predarea formulelor matematice, dar aceea e partea simplă, indisputabilă. Școala este deficitară la predarea științelor naturii (fizica, biologia, chimia etc.). Le servește elevilor starea curentă a teoriei și le spune „acestea sunt adevăruri imuabile, ia-le și învață-le pe dinafară”. Dar la fel de important ar fi să-i învețe pe elevi cum s-au născut aceste teorii, ce alte teorii au existat înaintea lor, cum au fost infirmate sau modificate. Mai mult decât teoriile în sine, elevilor le este necesară metainformația că teoriile nu sunt niciodată considerate adevărate, ci doar încă neinfirmate și mai probabile decât explicațiile alternative. Este singura armă pe care o avem, colectiv, împotriva șarlataniei și a pseudoștiinței.

Din Gena egoistă am aflat prima oară aceste noțiuni, pe care ulterior le-am reîntâlnit în multe alte cărți.

TG: Care e relația ta cu telefonul? Doarme cu tine în pat?

CF: Nu chiar, dar e aproape, pe noptieră… Dincolo de convorbiri, îl folosesc doar atunci când am timpi morți, greu de folosit altcumva (de exemplu, când aștept metroul). În rest, munca mea se învârte în jurul calculatoarelor, deci de regulă am unul la îndemână.

TG: Cum te descurci cu mail-urile?

CF: Ca să răspund la întrebarea asta, aș vrea să explic mai întâi locul e-mailului în viața mea. Generația tânără folosește sporadic e-mailul, iar uneori deloc. Mulți îl percep doar ca pe o funcție auxiliară a unui cont Google. Ei preferă să comunice prin mesagerie instantanee. Mie asta mi se pare ridicol pentru mesaje mai complexe decât „Sal cmf?”, din două motive. (1) Tastarea pe telefon este de câteva ori mai lentă decât pe o tastatură reală. (2) Mesajele mai noi le împing în jos pe cele mai vechi, fără ca eu să pot controla asta. Nu pot arhiva o conversație nerelevantă, pentru că la următoarea replică ea va reveni în capul listei.

Și atunci pentru mine e-mailul este sistemul central de corespondență, de arhivare (am toate mesajele din 1999 încoace), dar și de lucruri de făcut. Primesc zilnic cam 40 de mesaje, din care unele sunt automate (notificări de la serverul meu de acasă și de la serverele dexonline, diverse facturi, memento-uri pentru întâlnirile de a doua zi), iar altele sunt corespondență propriu-zisă. Pe unele le pot arhiva direct. La altele pot răspunde într-o linie. Dar mai există categoria mesajelor care necesită răspunsuri mai lungi sau necesită să fac ceva înainte să pot răspunde (de exemplu, să repar un bug în dexonline: semnalarea lui necesită un mesaj de o frază, dar reparația poate dura zile întregi).

De aceea, inbox-ul meu conține lista lucrurilor de făcut. În general mă descurc să-l mențin la 5-10 mesaje. Dacă crește mai mult de atât, de regulă nu înseamnă că s-au acumulat treburi grele, ci că s-au acumulat treburi de care n-am chef să mă ocup: poate o conversație neplăcută sau o treabă migăloasă care nu-mi place. Și atunci aplic o regulă simplă: iau cel mai vechi mesaj, rezolv ce trebuie rezolvat și răspund la el. Fără scuze, fără amânări. Și din nou, și din nou, până când revin la un inbox aproape gol.

TG: Dacă te trezești în mod neașteptat cu 15 minute libere într-o zi, ce faci cu ele?

CF: Uneori mă joc pe calculator. Alteori încerc să fac lucruri utile pe care le pot strecura în 15 minute. De exemplu, recuperez din citirea blogurilor și a știrilor (cu care sunt mereu în urmă).

TG: Când a fost ultima oară când te-ai simțit complet epuizat și de ce?

CF: Eu rezist bine la volume mari de muncă, la zile cu multe drumuri sau cu stres. Singurul lucru care mă epuizează este lipsa somnului. Am trecut prin asta în două rânduri în viață, o dată când am trăit într-un cartier cu mulți câini și o dată când ni s-a născut copilul. Atunci am învățat să apreciez cofeina, eu care nu pusesem cafea în gură până la 38 de ani. Și m-a ajutat mult un sfat foarte franc dintr-o carte despre creșterea copilului: „Vei fi obosit, pregătește-te pentru asta. Dar nu uita că poți fi obosit și binedispus sau poți fi obosit și arțăgos”.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

CF: În 2011 am început un proiect numit Civvic, care își propunea să publice pe Internet codul de legi al României. Am început cu monitoarele oficiale din 1989 și am ajuns până prin 1996. Din păcate, nici abordarea tehnică n-a fost cea mai înțeleaptă, iar ulterior n-am mai avut nici timp pentru proiect, așa că în 2013 l-am abandonat. Site-ul este încă funcțional cu datele pe care am apucat să le digitizăm, dar nu mai este dezvoltat activ.

N-aș numi asta un eșec în adevăratul sens al cuvântului. Mai degrabă, am ales să mă întorc la dexonline, pe care îl neglijasem vreme de doi ani. În schimb, am învățat lecția că nu avem timp pentru tot ce ne propunem. Acesta în sine e un lucru bun: dacă am avea timp să ne plictisim, ar însemna că ne propunem prea puțin. Dar trebuie să ne gândim bine ce facem cu acest timp limitat.

TG. Împărtășește-ne un citat care-ți place sau care te motivează!

CF: Din Frăția inelului de J. R. R. Tolkien, în contextul în care Frodo începe să înțeleagă că povara distrugerii inelului va cădea pe el:

– Aș vrea ca asta să nu se fi întâmplat în vremea mea, spuse Frodo.

– Și eu aș vrea, spuse Gandalf, și toți cei care apucă să vadă așa vremuri. Dar ei nu pot să decidă asta. Tot ce trebuie să decidem noi este ce să facem cu timpul care ni s-a dat.

Cătălin Frâncu este fondatorul dexonline. Este interesat de programare, atât ca unealtă prin care putem construi o societate mai bună, dar și pentru arta în sine, pentru frumusețea meseriei și pentru gândirea structurată pe care o formează.
De-a lungul anilor a ținut cercuri de informatică pentru olimpici, a fost
inginer software la Google, absolvent de MIT. 


Citește și:

Jeff Weiner, CEO-ul LinkedIn: ”Nu trimit e-mail-uri după 11 noaptea”

Adela Pârvu, designer de interior: ”Viața este despre a învăța”

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Magie și entuziasm: ingredientele din emisiunile Thrive

OAMENI THRIVE//

Ioana Chicet-Macoveiciuc, scriitoare și blogger: ”Diminețile mele sunt pline de iubire!”

OAMENI THRIVE//

O vară magică alături de emisiunile Thrive

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.