WELLBEING//

Când simți că nu mai poți, pierde controlul!

Controlul este un sentiment, de cele mai multe ori, iluzoriu.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Care este legătura între nevoia de control și experiențele din copilărie.
– Cum îți arată un scenariu apocaliptic că, de fapt, nu e sfârșitul lumii.


De ce ne e atât de frică că pierdem controlul, pe care oricum nu-l deținem cu adevărat niciodată? Mi-am pus această întrebare o dată cu reînceperea școlii, când am simțit acut cum pierd controlul. După luni de izolare și frică, în care ne-am întâlnit cu un cerc restrâns de prieteni și am respectat (cât am putut) distanțarea, urmează ca un membru al familiei noastre să interacționeze zilnic cu peste 30 de persoane care interacționează, la rândul lor, cu cel puțin 60 și așa mai departe. 

Principiul creșterii exponențiale mă amețește și îmi creează o stare de anxietate greu de ținut în frâu. De exemplu, dacă împachetezi o hârtie de 103 ori, obții o grosime care întrece în dimensiuni Universul vizibil. Când, însă, desfaci o existență și o supui aceluiași principiu, obții ceva ce putem înțelege mult mai ușor: haos, anxietate și, desigur, o teribilă lipsă de control. Iar lipsa de control duce, inevitabil, la necunoscut. E ca și cum s-ar căsca sub ochii tăi o imensă gaură neagră, un spațiu cu reguli necunoscute, unde siguranța ta depinde de măsura în care regulile sunt respectate (măști, distanțare în acest caz). Într-un fel, am aceeași senzație în trafic: siguranța mea depinde de șoferul de pe sensul opus. Dacă adoarme la volan și intră pe contrasens, problema lui devine și problema mea.

Poate unii oameni sunt mai sensibili la pierderea controlului (mă număr printre ei): mi-e teamă de tot ce poate aduce necunoscutul, mi-e teamă să ies din linie, să mă expun, să intru în orice joc ale cărui reguli îmi sunt neclare. Și, totuși, uneori e nevoie exact de asta: să intri în joc de-a dreptul, să-i înveți regulile pe parcurs și să ai încredere că te vei descurca. Altfel, rămâi fie pe dinafară, fie blocat într-o eternă zi a cârtiței. 

De ce ne este atât de teamă de necunoscut?

De ce nu pornim de la premisa că ar putea aduce ceva bun? Lăsând la o parte exemplul cu redeschiderea școlilor (chiar și aici, poate ar funcționa imunizarea în masă. Dar dacă nu?), necunoscutul ne sperie chiar și când mizele sunt mai mici. Cum ar fi să pierd controlul, să fac lucrurile altfel decât le făceam (mai ales dacă aștept un altfel de rezultat)? Pot inova ceva în existența mea fără să pierd controlul? Alina Boroș, psihoterapeut, explică: ”Uneori, cea mai bună decizie pentru tine poate să fie să lași lucrurile să se întâmple. Aud de multe ori: „Nu știu ce o să se întâmple dacă pierd controlul!”. Oamenii sunt foarte speriați de ideea de a pierde controlul, își fac tot felul de scenarii groaznice. Și înțeleg de unde vine asta imediat ce îmi răspund la întrebarea „Cum a fost pentru tine când adulții din copilăria ta pierdeau controlul?”. Dincolo de manifestările agresive, de impactul pe care le-au avut aceste experiențe în copilăria ta, hai să fim curioși cu privire la ce o să se întâmple în cazul în care, adult fiind, pierzi controlul. Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Ce spune mintea ta despre asta?

Oamenii au nevoia să simtă că sunt în control: este nevoia de securitate, de a te simți protejat. Eviți cu toate puterile tale să intri în necunoscut pentru că te sperie. Acolo, în necunoscut, se poate întâmpla orice, iar orice este înspăimântător”.

E rușinos să pierzi controlul?

Vorbeam în urmă cu o săptămână cu o prietenă și îi spuneam că e dificil să rămâi perpetuu optimist în situația dată. Mi-a mărturisit că se simte depășită când citește mesaje motivaționale și că majoritatea lucrurilor publicate online vorbesc despre autorii lor DUPĂ ce au depășit un moment de criză. Foarte rar sunt descrise momentele de criză, frustrările, angoasele, nesiguranța din timpul acestora, iar realitatea este că nu toată lumea iese victorioasă din toate încercările vieții. Uneori, ieși mai șifonat decât un tricou uitat în uscătorul de rufe. Senzația că toți sunt mai pricepuți decât tine la menținerea unui control confortabil asupra lucrurilor este apăsătoare. Adăugăm aici rețelele de socializare, cea mai impertinentă metodă de a servi pe tavă porții de viață perfecte, și avem un magnific cocteil Molotov. Dar dacă tocmai de un cocteil Molotov avem nevoie atunci când vrem să schimbăm ceva? Cum ar fi să-i răspundem Facebook-ului, când ne întreabă la ce ne gândim, sincer: cum să mai treacă o zi fără să-mi pierd mințile pentru că nu știu ce urmează, cum să accept că nu am control, cum să mă consolez cu faptul că trebuie să iau fiecare zi pe rând, fără să-mi croiesc mari planuri pe termen mediu sau lung?

Cum facem față lipsei de control?

Deși nimeni nu cred că-și dorește să-i fie dată viața peste cap, tuturor ni se întâmplă. Acum trăim experiența la nivel global, un moment bun pentru mai multă solidaritate, dar și o ocazie perfectă pentru mai multă segregare și interes personal în detrimentul interesului colectiv. Iar rezistența noastră în fața lipsei de control variază. Unii fac față mai bine, se adaptează, găsesc resurse mai ușor. Alții doar mimează, de teamă să nu fie judecați aspru. Iar alții pierd, pur și simplu, controlul. Oare nu l-am pierdut cu toții, de fapt? O demonstrează petrecerile mari (nu doar la noi, ci și în țări mai disciplinitate): nevoia de a reinstaura vechile legi este organică. 

Iar realitatea este că va trebui să ne reinventăm ca să ne protejăm sănătatea. Fizică și mentală. 

Poți transforma pierderea controlului într-o oportunitate?

Așa cum unele afaceri s-au mutat în online, așa cum am învățat să muncim de acasă sau să vedem zâmbetul unui om chiar dacă poartă mască, vom învăța să trăim cu un nou tip de control. Suntem obligați să îmbrățișăm schimbarea, chiar dacă ne vine să dăm de toți pereții cu ea și chiar dacă, înainte, aveam lucruri pe care ne-am fi dorit să le schimbăm. Dar dacă toate această presiune și pierdere a controlului (așa cum fiecare dintre noi îl definea) ar putea aduce și lucruri bune? Dacă ne imaginăm că suntem cu toții într-o călătorie cu metroul și ne ținem cu mâna de bară? Cu cât strângem mai intens, cu atât mai tare ne dor palmele și degetele. Iar să dai drumul acelei bare sună tare periculos. Ți-ai putea pierde echilibrul. De fapt, întreaga ta energie se canalizează spre mâna care-ți oferă confort și durere, în același timp. E momentul să canalizezi acea energie spre altceva: de exemplu, spre a-ți ține echilibrul când metroul schimbă direcția. Însă nu este cazul să cobori din metrou. Și nici să-ți schimbi radical viața, dacă nu asta-ți dorești. Este doar despre a găsi în tine însuți resursele care te ajută să te clatini fără să cazi. 

Alina Boroș propune micropașii pentru a face față lipsei de control și pentru a transforma momentul într-o oportunitate de învățare: 

1. Începe cu schimbări mici! 

Un exercițiu foarte bun pentru a obișnui creierul cu mici schimbări este să începi să schimbi ordinea rutinelor tale. Poți începe în a folosi mâna nedominantă mai des, să te speli pe dinți, să mănânci, să încui ușa cu mâna stângă sau dreaptă, după caz. Ideea este să schimbi mâna cu care obișnuiești să faci aceste activități.

2. Nu te grăbi!

În cazul schimbărilor care apar, inevitabil în viața noastră (schimbarea locului de muncă, pierderea cuiva drag sau o pandemie) avem nevoie să învățăm să ne oferim timp pentru a ne adapta schimbării. Este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi, este o dovadă de iubire de sine. Așa cum, mai devreme sau mai târziu (fiecare în ritmul lui), te-ai adaptat grădiniței, școlii primare, gimnaziului, liceului, facultății, așa cum ai învățat să accepți noi oameni în viața ta, tot așa ai învățat să trăiești fără alții. Poate nu ești conștient de toate schimbările din viața ta, de toate momentele în care corpul și mintea ta s-au adaptat, dintr-o nevoie primară de supraviețuire, dar oprește-te și analizează istoricul tău de viață. Vei vedea că ai trecut prin foarte multe schimbări, prin foarte multe momente în care ai fost pus față în față cu necunoscutul.

3. Conștientizează schimbarea!

Ceva se schimbă, în fiecare clipă, în fiecare zi. În corpul nostru, în natură, anotimpuri, planetă, univers. Există cicluri, ce ne oferă o oarecare predictibilitate, dar întotdeauna se schimbă ceva, nici un ciclu nu este identic cu cel anterior. Așadar, schimbarea face parte din firea noastră.

4. Ia-o de la zero de câte ori e nevoie! 

Punct și de la capăt. Și iar, punct și de la capăt și tot așa se scriu pagini întregi în istoria ta de viață. Înaintea fiecărui punct și de la capăt, însă, este o parte din experiența ta de viață, pe care nu ți-o poate lua nimeni și care face istoria ta de viață unică și irepetabilă. Doar în teoria „tabula rasa” putem privi lucrurile ca începând real de la zero. Dar cum această teorie s-a infirmat, nu există 0 (zero). Te boți baza, mereu, pe experiența anterioară momentului în care ai decis să faci altceva. Și oricât de înfricoșător ar părea să faci ceva nou, amintește-ți de lista momentelor de schimbare din viața ta și că, dacă ceva îți aduce mai multă durere decât fericire, cea mai bună decizie pe care o poți lua este să schimbi situația în care ești.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


5. Fă exercițiul scenariului apocaliptic!

Constat că a pierde controlul are semnificație peiorativă, catastrofică. A pierde controlul este ceva groaznic, și, da, poate fi atunci când comportamentul manifest este unul agresiv de distrugere sau autodistrugere. Dar ce ar fi dacă ne-am permite să pierdem controlul? 

Este adevărat că, atunci când sunt implicate mai multe persoane, haosul poate provoca distres. Neeliberat la timp, poate provoca anxietate generalizată și/sau atacuri de panică, dar iată o soluție: lasă-ți mintea, câteva zile la rând, timp de zece minute, să fantazeze cu privire la modalitățile în care ai putea să pierzi controlul. Vei observa că se reduce din tensiune și vei găsi alternative. Amintește-ți că haosul pregătește o nouă ordine, din haos se naște creația.

Citește și:

Cum ne eliberăm de emoțiile negative

Cum poți ajuta pe cineva care se află în burnout, inclusiv pe tine însuți

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Mark Stam: ”Credința ajută omul să-și găsească drumul în viață”

WELLBEING//

Radiografia începutului de izolare: autodezvăluire asumată

EFICIENȚĂ//

Viața în izolare: de ce muncim mai mult decât până acum?

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.