SELF-IMPROVEMENT//

Bullying-ul continuă și când ne facem mari

Te-ai întrebat ce se întâmplă cu copiii care fac bullying la școală?


În următoarele 5 minute vei afla:

– Când e mai bine să iei în calcul schimbarea locului de muncă.
– Ce iluzie are o persoană când adoptă un comportament de bully. 


Răspunsul vine destul de natural. Mulți dintre ei continuă rolul de bully și la vârsta adultă, conform studiilor care ne avertizează că acest tip de comportament nu se rezumă la mediul școlar. 

Îl regăsim în familie, în relația părinte-copil, între parteneri, la locul de muncă, în mediul virtual sau, practic, în orice grup social (grupuri de părinți, vecini). Se diferențiază de alte tipuri de relaționare toxică prin faptul că implică un comportament repetat și are efecte pe termen lung asupra victimei, care se simte ostracizată, pusă la zid, desconsiderată. 

Dana Olariu, psihoterapeut, explică: ”Bullying-ul poate lua multe forme. O persoană te poate hărțui verbal, prin insulte, prin glume la adresa ta, prin faptul că te vorbește de rău, că împrăștie zvonuri despre tine, fizic, când te împinge sau te lovește, prin faptul că te ignoră sau te izolează de grup, te intimidează, te șantajează, te expune, te umilește. Bullying-ul poate avea ca țintă caracteristici personale sau intime: felul în care arăți, orientarea ta sexuală, religia, etnia, vârsta, prestația la muncă, inteligența sau aptitudinile și talentele tale.

Indiciile interne, care sunt și consecințele bullying-ului, pot fi devastatoare, îți pot schimba viața și felul în care te raportezi la tine și la ceilalți. În relația ta cu tine, internalizând mesajul hărțuitorului, te poți simți mic, insignifiant, slab, defect, căci îți poate fi afectată stima de sine, încrederea în tine și în abilitățile tale. Bullying-ul poate duce la depresie sau o poate adânci, dacă vine pe un fond depresiv, la anxietate socială sau tulburare de stres post-traumatic. Uneori, bullying-ul stă la baza gândurilor și tentativelor de sinucidere. În relație cu ceilalți și cu lumea, te poți simți singur, fără apărare, izolat, îți poți pierde încrederea în oameni, îți poate scădea performanța școlară sau în profesie. Știi că ești victima bullying-ului observând atât indicii externe, legate de comportamentul repetat al unei persoane față de tine, cât și interne, date de felul în care aceste comportamente te fac să te simți, să te comporți și să gândești despre tine și despre ceilalți, despre lume în general”.

De ce recurge un adult la bullying și ce spune legea

Legea nr. 221/2019 anti bullying (cuvânt care, în mod bizar, este foarte dificil de tradus în limba română, altfel generoasă cu nuanțele) previne și combate fenomenul în spațiile destinate învățământului. Binevenită și necesară, rămâne destul de dificil de aplicat în realitate. Copiii preferă să păstreze tăcerea, atunci când cad victime bullying-ului de teama ca intervenția adulților să nu agraveze, de fapt situația. 

Legea nr. 151 din 23 iulie 2020 aduce modificări Codului muncii și definește termeni precum hărțuirea, discriminarea prin asociere sau victimizarea la locul de muncă și dispune sancțiuni pentru acestea.

Crearea unui mediu de lucru plăcut și sigur este responsabilitatea  angajatorului, însă fiecare angajat are o contribuție majoră la menținerea acestuia. Angajatorul poate defini comportamente precum discriminarea și hărțuirea (bullyingul) în cadrul regulamentului intern și poate dispune măsuri de sancționare a acestora. Modul în care politica este implementată rămâne la fel de important precum existența ei, mai ales dacă aceste comportamente există, și începe o investigație ce va genera un stres suplimentar pentru victima fenomenului. Efectele bullying-ului (performanță scăzută, absenteism sau demisia) au un impact major atât asupra stării de bine a angajaților, cât și asupra companiei.

Pe de altă parte, fiecare angajat are responsabilitatea să informeze angajatorul sau departamentul de HR, dacă este martorul acestor comportamente sau dacă i se întâmplă chiar lui. Deseori, vinovăția sau rușinea pot juca un rol important în a nu discuta deschis despre bullying sau hărțuire, însă angajații resimt intens efectele lor.

Un punct esențial pe care îl subliniază studiile asupra acestui tip de comportament se axează pe personalitatea și contextul copilului (viitor adult) care se află în postura de bully: în ciuda aparențelor, este, la rândul său, o victimă. Dana Olariu explică: ”Pentru un hărțuitor, a fi bully înseamnă a fi puternic, a avea control asupra altora. Ceea ce nu înseamnă că el se simte puternic și în control. Din contră. Este ceea ce caută și nu reușește să obțină prin comportamente sociale sănătoase.

Studiile arată că cei care recurg la acest comportament sunt, de multe ori, oameni care au stima de sine scăzută, care au fost ei înșiși hărțuiți, care vin din familii cu probleme sau din medii violente, în care nu au primit sprijin, dragoste, înțelegere, în care nevoile, în special cele emoționale, le-au fost ignorate, care au fost abuzate fizic sau emoțional, pentru care violența fizică sau verbală reprezintă ceva firesc, iar bullying-ul este un comportament învățat. Sunt oameni care își gestionează stresul folosind bullying-ul ca mecanism de coping pentru problemele de viață, pe care nu știu să le rezolve în alt fel. În alte situații, bullying-ul poate fi generat de proasta gestionare a invidiei față de realizările sau abilitățile unei alte persoane”.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Cum reacționează victimele bullying-ului

”Sunt în proces de divorț, dar am avut nevoie de 18 ani să-mi dau seama că relația cu soțul meu m-a redus la zero. Jignirile verbale erau la ordinea zilei, m-a umilit pe stradă, în fața prietenilor și a copiilor. Din păcate, tendința mea a fost să cred tot ce-mi spunea, să găsesc scuze ca să ies vinovată și să-i justific comportamentul. Nici acum, când locuim separat, nu sunt complet convinsă că sunt o victimă, încă am momente când mă gândesc că puteam face lucrurile mai bine și că mariajul nostru ar fi funcționat. Am descoperit că trăiesc cu un om otrăvitor abia după zeci de ore de terapie”, mărturisește R.M. (44 de ani). 

”Am ieșit de pe grupul părinților, după ce mi-am permis să anunț, la începutul lunii martie, că este posibil să urmeze o perioadă grea. Aflasem la muncă informații despre un posibil lockdown, angajatorul ne-a pus la dispoziție laptop-uri și ne-a anunțat că este posibil să lucrăm de acasă cu ceva timp înainte ca informațiile să fie făcute publice. M-am trezit cu Whatsapp-ul plin de mesaje oribile, care nu încetau și m-a surprins, sau poate doar mi-a confirmat ceea ce deja bănuiam, că părinții copiilor cu comportament agresiv erau cei care atacau și pe grup. Acum a rămas conectat doar soțul meu și folosim acel grup doar pentru a ne lua informațiile necesare pentru copil. Nu aș mai intra niciodată acolo și-mi pare rău că fiul meu interacționează cu acei copii”, își amintește I.L. (38 de ani).

”M-am bucurat când m-am angajat la o firmă de contabilitate, deși nu aveam experiență. Ce a urmat e greu de pus în cuvinte. Rolul meu era să fac contabilitate primară, să mă familiarizez cu soft-ul folosit de firmă și trebuia să primesc sprijin de la colegele cu experiență. Valul de ură a pornit de la cea care era liderul informal din birou și a continuat câteva luni care au fost de coșmar. Nu mai dormeam noaptea, plângeam ascunsă în toaletă, simțeam că mă duc, zilnic, la tăiere. Nu am vorbit cu nimeni, nu le-am reclamat la HR. Ce sens avea, m-aș fi întors în același birou și lucrurile ar fi escaladat și mai mult. Mi-am dat demisia, însă nici dupa doi ani nu mai am încredere în colegi și prefer să mă țin departe, să-mi fac treaba și să evit să socializez”, spune G.M., 28 de ani.

Pentru că există tendința de a ne asuma etichetele puse de un bully (pentru a salva un mariaj, o relație de familie sau pentru a ne păstra locul într-un grup social), în ciuda prețului plătit la nivel de stare de bine personală sau stimă de sine, ține cont de indiciile care îți pot semnala că ești în vizorul unui bully: știi că o persoană te hărțuiește, atunci când îți este groază să o vezi, să interacționezi cu ea, când eviți să mergi acolo unde este ea, când te simți vulnerabil, confuz, intimidat și nu știi cum să te comporți sau să reacționezi în preajma ei. 

Dana Olariu explică ce poți face când te confrunți cu hărțuirea:

La locul de muncă

Pentru început, dacă simți că poți face asta, încearcă să porți o discuție cu persoana care te hărțuiește. Este important să-ți păstrezi calmul, să nu jignești, să nu arăți cât ești de afectat, ci doar să trasezi niște limite. 

Este posibil ca tu să nu fii singura sa țintă. Dacă este așa, te poți alia cu ceilalți pentru a-l confrunta împreună, în aceeași manieră. Dacă nu este suficient, poți cere sprijinul departamentului de resurse umane sau al conducerii, însă e bine, pentru acest demers, să documentezi în amănunt, cu probe de tipul mesajelor sau e-mailurilor, comportamentele care îți fac rău. Dacă nu te simți în stare să-l confrunți pe hărțuitor sau dacă nici în firma la care lucrezi nu se găsește o rezolvare, este indicat să te îndepărtezi cât mai mult de el și să limitezi contactul cât de mult posibil. În cele mai grave dintre cazuri, dacă nu reușești în niciun fel să elimini problema, o soluție poate fi schimbarea locului de muncă. 

În mediul online

Este benefic pentru tine să nu-i răspunzi hărțuitorului, să te distanțezi de el în acest mod, în primă fază. Și aici poți încerca, dacă vrei, să-l confrunți. Pe Internet, o unealtă mai simplă de a te distanța de o persoană, un bully în acest caz, este aceea de a-l bloca pe rețelele de socializare și de a-ți alege cele mai bune setări disponibile pentru a-ți păstra contul cât mai privat. Cyberbullying-ul este mai ușor de documentat, pentru că toate interacțiunile se pot păstra, ceea ce este indicat să faci. În cazul în care hărțuirea se manifestă prin amenințări și simți că integritatea ta fizică sau viața ta sunt în pericol, poți anunța autoritățile, folosind dovezile pe care le ai.

În familie

Din păcate, dacă părintele este un bully, când copilul este mic, nu are apărare. Este dependent de părintele său și nu are nici forța psihică, nici fizică, nici informațiile pentru a se proteja. Va dezvolta, cu siguranță, diverse mecanisme de apărare, însă nu va fi și nu se va simți protejat. Comportamentul de bully al părintelui îi va crea copilului probleme psihologice de durată, precum anxietatea sau depresia și va contribui la formarea unei stime de sine scăzute. 

Când copilul crește și devine adult, are forța de a schimba lucrurile. Dar este nevoie să-și dea seama de asta. Cu trudă și suferință, este adevărat, va putea, în terapie pentru mai multe șanse de succes, să accepte că părintele său a greșit, să înțeleagă că nu a fost vina sa, că nu a meritat tratamentul la care a fost supus în copilărie și să se ocupe de problemele psihologice care au fost rezultatul relației cu părintele.

În familia extinsă și între prietenii

Este de folos să te întrebi de ce stai în aceste relații. Pentru tine sau pentru celălalt, din obligație? Ai beneficii de pe urma lor? Putem sta de vorbă cu acești oameni? Putem să-i facem să înțeleagă că ceea ce fac nu e în regulă? Putem să rescriem regulile, dinamica relației? Dacă nu, și dacă suferința e prea mare, e în regulă să ne îndepărtăm.

Oricare ar fi modul în care ești hărțuit și oricine ar fi persoana care îndreaptă un astfel de comportament înspre tine, ține minte că nu este vina ta, că nu ești stricat în niciunul fel, căci hărțuirea nu este despre tine, ci este despre problemele nerezolvate ale celui care te hărțuiește și despre inabilitatea lui de a le gestiona.

Dana Olariu este psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală. A ales acest drum crezând cu tărie că putem să ne schimbăm povestea și scenariile vechi de viață, deseori pline de renunțări și eșecuri, că putem învață din situațiile grele pentru a găsi în noi cele mai bune resurse. În viziunea Danei, psihoterapeutul nu este un sfătuitor, ci un partener de drum alături de care descoperim cum să fim protagoniștii unor povești mai frumoase, mai pline de satisfacții, cum să ne adaptăm și să facem față schimbărilor, cum să ne bucurăm de ceea ce este bun în noi și în jurul nostru.

Citește și:

Știința susține că poți depăși burnout-ul citind cărțile potrivite

7 mituri despre renunțare

S-ar putea să-ți placă și…

EFICIENȚĂ//

Dependența de muncă poate cauza burnout

SELF-IMPROVEMENT//

Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită

EFICIENȚĂ//

Liderii toxici: minciunile toxice pe care și le spun lor și nouă

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.