WELLBEING//

Atacul de panică: de ce ne atacăm cu propriile frici

Ce este și cum poate fi prevenit.


În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce intrăm într-un cerc vicios al retrăirii simptomelor fizice în timpul unui atac de panică.
– Cum te ajută respirația abdominală să-ți calmezi un atac de panică.


Tuturor ni se întâmplă să ne îngrijorăm, deoarece viața nu este liniară și, de foarte multe ori, ne poate pune în situații neplanificate sau neplăcute pentru care nu suntem întotdeauna pregătiți fizic sau psihic.

Însă, uneori, putem ajunge să resimțim niveluri atât de ridicate de îngrijorare sau teamă, încât suntem ferm convinși că suntem pe cale să facem un atac de cord, să ne pierdem viața, să pierdem controlul asupra situației sau chiar să înnebunim. Toate aceste gânduri, împreună cu simptome fizice ca: senzația de leșin, senzația de sufocare, probleme de respirație, furnicături, țiuit în urechi, vertij, tremor, transpirație, palpitații, dureri în piept, amorțirea brațelor sau picioarelor fac parte din tabloul unui atac de panică.

Cum se manifestă atacurile de panică?

În timpul unui atac de panică, organismul se comportă ca și cum s-ar afla în fața unui pericol iminent, instinctele de supraviețuire se activează, pregătindu-ne fie pentru luptă, fie pentru fugă. Astfel că pulsul cardiac și respirația se accelerează, vasele de sânge se dilată și debitul sangvin crește, mușchii se încordează, văzul, auzul și mirosul se ascut, amigdala trimite semnale de alertă către hipotalamus care eliberează un val de hormoni precum cortizolul (hormonul stresului) și adrenalina, pregătind întregul corp pentru acțiune.

Experimentând toate aceste lucruri, putem avea convingerea că ne aflăm în fața unui pericol ale cărui proporții ne pot afecta integritatea fizică ori ne pot pune viața în pericol. În acest tablou, frica se intensifică până la atingerea nivelului spaimei sau al groazei, ceea ce ne va face să intrăm într-un cerc vicios al retrăirii tuturor acestor simptome până la consumarea atacului de panică.

Cât durează un atac de panică?

Deși atunci când îl trăim ni se pare că durează o veșnicie și că nu se mai sfârșește, atacul de panică își atinge apogeul în aproximativ 10 minute de la debut și se încheie undeva după 20-30 de minute, rareori având o durată mai mare de o oră. Cu toate că experimentarea lui este una intensă, cu un consum mare de energie pentru organism, atacul de panică nu este în sine periculos, nici pentru organism și nici pentru psihic, neconducând către un atac de cord sau către „nebunie”. Însă la final ne-am putea simți obosiți și lipsiți de vlagă, deseori existând necesitatea de odihnă sau somn.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Când apar atacurile de panică?

Atacurile de panică pot fi situaționale, în funcție de contextul de viață și conjunctura în care ne aflăm, sau pot apărea din senin, fără un motiv sau un factor declanșator clar sau relevant la nivel conștient.

Cel mai des ele apar în situații cu un nivel crescut de stres, precum vorbitul în public, explorarea unor spații înguste (lifturi, tunele, scări înguste), traversarea unor perioade dificile sau, din contră, a unor spații foarte largi (cascade, piscuri de munte) sau înălțimi (urcarea la etaje superioare, zborul cu avionul), diagnosticarea unor boli sau necesitatea suportării unor intervenții chirurgicale, în cadrul unor conflicte conjugale, familiale sau la locul de muncă. Însă se pot declanșa și în situații comune de viață, cum ar fi pe stradă, în timpul condusului, în timpul practicării unor activități sportive sau acasă, în situații de calm și bună dispoziție sau chiar în timpul somnului.

Dacă experimentarea unui atac de panică este o situație unică, de sine stătătoare, atunci nu ar trebui să ne îngrijoreze sau să ne ridice semne de întrebare. Dar dacă vorbim de episoade repetate, recurente, care apar în anumite circumstanțe de timp, spațiu sau context de viață, atunci putem avea în vedere că ne confruntăm cu o tulburare de panică.

Care sunt posibilele cauze ale atacurilor de panică?

Există o serie de factori care predispun la declanșarea unui atac de panică, iar printre aceștia se numără: istoricul familial cu atacuri sau tulburări de panică, expunerea îndelungată la stres, toleranța scăzută la stres și frustrare, trăirea unor evenimente traumatice, schimbări majore în viața personală și/sau în starea de sănătate, instalarea depresiei, consumul de cafeină, nicotină, alcool sau droguri.

Cum ne influențează viața?

Pentru că sunt niște experiențe extrem de neplăcute și nu dorim să le retrăim, cele mai multe dintre persoanele care au trecut prin episoade de panică au tendința de a face tot ce le stă în putere pentru a le evita.

Astfel că, încet-încet, putem ajunge foarte ușor să evităm locurile sau contextele în care au avut loc sau care au declanșat atacurile de panică. Însă comportamentele de evitare sunt doar o pistă falsă, deoarece această strategie ne poate asigura o „buclă de siguranță”, dar numai pentru un timp foarte scurt.

În realitate, pe termen lung nu vom face altceva decât să ne validăm vulnerabilitatea, să menținem vii stările de îngrijorare și de frică, accentuând anxietatea și oferind un teren propice pentru apariția unor noi atacuri.

Ce e de facut când ne confruntăm cu atacuri de panică?

Atacurile de panică și anexietatea sunt tratate în general prin psihoterapie și, acolo unde este cazul, cu tratament medicamentos de specialitate.

Însă pentru a ajunge în cabinetul unui psihoterapeut și pentru a primi ajutorul de specialitate de care avem nevoie, este necesar să facem primul și cel mai important act de conștientizare: acela de a recunoaște și de a accepta că ne confruntăm cu atacuri de panică.

Uneori, acest lucru nu este ușor de făcut, pentru că o suferință la nivel psihologic poate fi mai greu de integrat și de acceptat decât o suferință fizică sau organică, deoarece suferințele psihologice nu sunt palpabile și nici vizibile cu ajutorul aparaturilor medicale.

De aceea, acceptarea fricii, vulnerabilității și a panicii pe care o experimentăm reprezintă primii pași pe care îi putem face pentru a gestiona și pentru a preveni atacurile de panică. Pentru că, odată cu acceptarea, încetăm să ne mai împotrivim, încetăm să mai căutăm cauzele în exteriorul nostru și ne dăm voie să fim mai prezenți și mai conștienți de gândurile, emoțiile și comportamentele pe care le experimentăm atât înainte, cât și în timpul atacurilor de panică.

Toate acestea ne vor oferi posibilitatea să observăm „rutele” care ne conduc către episoadele de panică, pentru ca mai apoi să putem să facem schimbările de care avem nevoie pentru a diminua intensitatea simptomelor și pentru a preveni sau împiedica recurența atacurilor de panică.

De asemenea, este important să înțelegem că un atac de panică nu reprezintă un risc de pierdere a vieții, ci este doar un episod peste care vom trece, așa cum am facut-o de atâtea ori. Conștientizând acest aspect nu vom mai alimenta starea de panică și vom diminua din gândurile negative și întrebările fără răspuns pe care le putem avea în astfel de momente.

Un alt lucru util sunt exercițiile de respirație abdominală, doarece respirația adâncă și rară va ajuta la diminuarea hiperventilării și a senzației de sufocare, calmând pulsul și ajutând organismul să se autoregleze în mod natural. 

De ajutor poate fi schimbarea stilului de viață, prin adoptarea unei diete sănătoase și echilibrate, în care să evităm, pe cât se poate, alcoolul, nicotina, cafeina și alte tipuri de energizante sau substanțe psihoactive. Dacă la asta adăugăm și practicarea constantă a unui sport, care ne va oferi un nivel ridicat de endorfine – „hormonul fericirii”, și organizarea unui program de odihnă, atunci vom avea parte de noi resurse în diminuarea și prevenirea atacurilor de panică.

Atacurile de panică ne împiedică să ne bucurămpe deplin de viață și, de aceea, este recomandat să ne adresăm cât mai curând unui psihoterapeut, cu ajutorul și cu susținerea căruia vom putea să ne redescoperim echilibrul și starea de bine.

Citește și:

Anxietatea există, dar nu este o situație fără ieșire

Depresia, locul adânc și ascuns din care poți ieși cu o licărire de voință și mult suport

S-ar putea să-ți placă și…

WELLBEING//

Povestea mea despre o altfel de izolare

EFICIENȚĂ//

Burnout: cum să cazi în gol la nesfârșit

SELF-IMPROVEMENT//

Cum ne eliberăm de emoțiile negative

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.