OAMENI THRIVE//

Adrian Teleșpan: ”Umorul e unul dintre principalele ingrediente ale Universului”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce să fii recunoscător și atunci când nu primești ce vrei.
– Care este primul pas ca să te conectezi, mai apoi, și cu oamenii din jur.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Adrian Teleșpan: Uneori mă dau jos de pe canapea, că mai adorm la televizor. De când cu pandemia, mi se întâmplă de multe ori să adorm pe la zece seara, în timp ce mă uit la un film. Când am citit prima dată întrebarea, am vrut să răspund că vezica urinară mă face să mă dau jos din pat, ca să merg la toaletă. Dacă stau să mă gândesc mai bine, umorul mă face să mă dau jos din pat. 

Trec printr-o perioadă în care învăț să văd lucrurile cu mai multă detașare, cu mai multă înțelegere și cu mai puțină judecată de valoare. Trec printr-o perioadă în care învăț să văd viața cu mai multă bucurie și recunoștință, o perioadă în care înțeleg și eu, în sfârșit, că toate experiențele sunt lecții și că, din orice experiență, oricât de neplăcută ar părea ea, pot învăța ceva bun și frumos despre mine. Trec printr-o perioadă în care învăț că oamenii greșesc, iar asta e OK, pentru că orice greșeală poate fi corectată, iar dacă poate fi corectată, cumva, nici nu e existat vreodată, din moment ce o putem depăși. Când zic ”oamenii”, mă refer inclusiv la mine. Perioada asta de învățare a început în urmă cu un an pentru mine, iar până acum un an punctele mele de reper erau vina, nedreptatea, frustrarea, frica, așadar consider că motivația mea de a mă da jos din pat era susținută de umor. Cred că umorul e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care ni le-a dat Dumnezeu. Cred că umorul e unul dintre principalele ingrediente ale Universului sau ale lui Dumnezeu. În timp ce scriam răspunsul ăsta mi-am dat seama că va trebui să lucrez mai mult cu mine însumi, astfel încât motivația mea de a mă da jos din pat să fie aceea de a-i face pe oameni să se simtă mai bine atât prin prisma umorului, cât și a capacității noastre mentale de a percepe lucrurile diferit.

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

AT: Nu am niciodată multe lucruri de făcut. Am maxim trei sau patru lucruri de făcut în fiecare zi, dar la ore diferite. Azi, de exemplu, am de răspuns la acest interviu, e ora 08:05, mai am o conferință online la 11:00, o să alerg pe la 12:30 și aș vrea să mă și tund, undeva după 15:00. Prioritizez neaglomerându-mă, iar asta doar pentru că am nevoie de timp să mă gândesc și la pacea minții.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

AT: Relațiile sănătoase sunt secretul. Să fii înconjurat de oameni care chiar îți plac, oameni care-ți aduc bucurie, oameni cu care poți avea chiar și opinii contradictorii, iar asta e OK pentru ambele părți, pentru că e firesc ca oamenii să aibă opinii diferite. Și o relație mai sănătoasă cu tine însuți. A nu emite judecăți de valoare e unul dintre cele mai sănătoase lucruri pe care le poți face pentru tine însuți. A nu mai compara. Vreo 40 de ani m-am comparat. Unii erau mai frumoși decât mine, alții aveau mai mult succes, alții mai mulți bani, alții îmi păreau mai proști sau mai puțin talentați, dar, totuși, aveau mai mult, ceea ce îmi provoca frustrarea și-mi părea nedrept. Am avut 40 de ani această nevoie foarte viscerală de a fi considerat special, ca să aflu că, de fapt, liniștea vine din faptul că toți suntem oameni egali, iar, în realitate, singurul lucru care te face special e să nu te consideri special.

TG: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

AT: Mă rog sau meditez. Acestea două sunt sinonime în acest text, nu două cuvinte care definesc două activități complet diferite. Mă rog, dar nu ca să cer, ci pentru a-mi arăta recunoștința pentru lucrurile pe care le înțeleg. Mă rog cu recunoștința unui om care învață că supărarea sau gândirea negativă e doar în capul lui și că totul ține de percepție și reacție. În sensul că, dacă cineva vine și îmi spune că sunt prost, depinde exclusiv de mine să mă supăr sau să îl privesc cu seninătatea egalității dintre oameni. Genul acesta de rugăciune, cu ajutorul lui Dumnezeu sau al Universului, cum vreți să îi spuneți, mă ajută să îmi lămuresc problemele, să înțeleg de unde mi se trage stresul și să-l dizolv în liniște.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

AT: Răspunsul e similar cu cel de la întrebarea anterioară. Optimismul mi se trage din bucuria de a trăi cu oameni și din procesul meu de asimilare al faptului că în fiecare om este ceva bun și frumos, indiferent de aparențe. 

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

AT: Am o concluzie, o vorbă, găsită într-o carte, la care țin foarte mult: ”Doar cu răbdare nesfârșită obții rezultate imediate”. Prin prisma acestui concept, deocamdată, nu mai ajung în postura de a pune prea multă presiune pe mine. Cred că oamenii ar trebui să își îngăduie mai mult răgaz, să aibă un pic mai multă răbdare cu ei înșiși și cu ceea ce li se întâmplă. De când învăț cum stă treaba cu răbdarea, observ beneficiile acesteia. N-am ajuns la ”răbdarea nesfârșită”, dar am ajuns în punctul în care consider că e foarte sănătos să accept faptul că nu primesc tot timpul ceea ce vreau, dar primesc tot timpul lucrul de care am nevoie eu, ca om, pentru evoluția mea. 

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cel de la 20 de ani?

AT: Dacă aș putea să mă întorc în timp, la mine, la 20 de ani mi-aș spune atât: Orice e posibil, dacă e nevoie. Și se întâmplă doar ce e nevoie. Mi-ar plăcea să reușesc să demonstrez această teorie în această viață. Oricum, simplul fapt că m-aș întoarce în timp ar demonstra că sunt posibile multe lucruri. 

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

AT: M-am conectat mai bine cu mine. Am avut o serie de evenimente în viață, unele programate, altele mai puțin programate, care m-au ajutat să mă conectez cu mine. Nu te poți conecta cu nimeni până nu te conectezi cât de cât cu tine. Cum poți să cunoști pe altcineva dacă nu te cunoști pe tine?

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

AT: Da. Îmi scriu pe mână ce vreau să nu uit. Mă străduiesc să fiu prezent și să conștientizez cât mai des faptul că vreau să am cât mai puține gânduri involuntare. 

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

AT: Asta e cea mai ușoară întrebare, mulțumesc pentru ea. Sunt două cărți care mi-au schimbat viața. Cimitirul, cartea pe care am scris-o eu, mi-a schimbat viața. E mult mai simplu pentru o carte să îți schimbe viața dacă o scrii decât dacă o citești. A doua carte este „Curs de miracole”, o carte din care am înțeles că Dumnezeu nu vrea de la noi decât dezvoltare personală.

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

AT: Cred că suntem într-un continuu moment de cotitură. Și spațiul e curbat, nu? Cred că alegerea importantă pe care o facem constant, sâmburele liberului arbitru, e dacă să privim lucrurile subiectiv sau obiectiv. Învăț să fiu cât mai conștient de alegerea asta în fiecare moment în vieții mele.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

AT: Eșuez de fiecare dată când fac proiecții. Eșuez de fiecare dată când mă las purtat de gânduri involuntare. Eșuez de fiecare dată când nu sunt prezent. Depășesc momentul, amintindu-mi că orice greșeală poate fi corectată și trebuie să atragă după ea corecție, nu vină.

TG: Care este ultimul lucru pe care-l faci seara înainte de culcare?

AT: Mângâi cățaua. Aș vrea, dacă se poate, să lăsați ”cățaua” scris fix așa. Am un câine de sex feminin, Geta, șoricar, teckel, foarte delicată și foarte drăguță și încerc să-i mai diminuez din drăgălășenie folosind un cuvânt brut, precum ”cățaua”. Mă rog în cele mai multe seri, înainte de culcare, asta dacă nu adorm pe canapea, la film. Oricum, ultimul și ultimul lucru, pe care îl fac înainte de culcare, e să închid ochii. 

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

AT: Iată că l-am zis deja: ”Doar cu răbdare nesfârșită obții rezultate imediate”. Răbdarea e unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le putem face nouă înșine. Și celorlalți. Iertarea la fel. Cu iertarea nu am citat.

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?

AT: În moalele capului m-a lovit această întrebare. Văzusem că mai e doar una și eram sigur că va fi una simplă, la care voi răspunde repede, înainte să ies cu câinele să-și facă nevoile. Forma cea mai sănătoasă de empatie pe care am descoperit-o eu ține de înțelegerea spontană a faptului că omul greșește ca să învețe. Să spunem că sunt față în față cu un om care se consideră oropsit de soartă, pentru că a pățit ceva concret. S-a certat cu șeful lui, pe care-l consideră un abuzator incompetent, de exemplu. Cred că empatia nu ține de a-i plânge de milă pentru a-mi arăta înțelegerea, nu ține de a suferi alături de el, nu ține de a-i împărtăși și recunoaște suferința, ci ține de capacitatea mea de a înțelege că omul din fața mea face o greșeală de percepție care, din fericire, poate fi corectată. Cred că acest răspuns poate fi rezumat astfel: Cea mai autentică formă de empatie e, pentru mine, a nu emite judecăți de valoare asupra nimănui.

Adrian Teleșpan este autorul romanului Cimitirul, pe care îl prezintă astfel: ”Nu îmi doresc să te învăț nimic, dar îmi doresc să îți placă ce am scris. Ceea ce ai acum în mână e o carte pe care ai fi putut să o scrii și tu. E o carte scrisă simplu, fără pretenții, pentru că eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagină și vei vedea că tot ce fac eu în primele rânduri faci și tu în fiecare zi. Relaxează-te, finalul e mereu același!”. A studiat un an de drept, patru de jurnalism și doi de actorie. A lucrat ca producător executiv la ProTV, Antena 3, Realitatea TV și România TV, iar în 2012 a emigrat în UK. După doi ani, s-a întors în țară. A participat la show-ul Asia Express, unde a făcut echipă cu Ana Morodan.

Citește și: 

Tudor Istodor: “Încerc să renunț la orgoliu”

Petronela Rotar: ”Mintea e un mecanism complicat și pervers”

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Andreas Petrescu, actor: ”Viața mea este cumulul luptelor mele cu mine însumi”

SELF-IMPROVEMENT//

Cosmina Păsărin: ”Când te iubești cu adevărat, în sufletul tău e mai multă liniște”

OAMENI THRIVE//

Ana Moga, DJ Kiss FM: ”Aleg să mă pun mereu în locul celor din jur”

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.