SELF-IMPROVEMENT//

Accidentul care mi-a schimbat viața

Să fiu lovită de un biciclist a fost întâmplarea care mi-a permis să mă confrunt cu acele întrebări de ordin fizic, emoțional și spiritual pe care, de altfel, le ignoram de ani buni.

Într-o zi, în timp ce mergeam către o întâlnire romantică, am fost lovită de un biciclist în viteză. Pe lângă contuziile avute și durerile de cap care au rezultat de aici, m-am trezit, după operație, că trebuie să mă descurc și cu alte probleme pe care le ignorasem de mai bine de un deceniu. Astfel, am fost forțată să mă confrunt cu acele întrebări de ordin fizic, emoțional și spiritual pe care, până atunci, nu le-am luat în seamă. Clar, eram ceva mai ocupată și dețineam controlul asupra corpului și vieții mele. În cele din urmă, am început să scriu, ca să pot face față frustrării, durerii fizice și confuziei. 

Pe măsură ce am scris această carte, am realizat, cu multă claritate, cât de privilegiată am fost (și încă sunt). Sunt într-o poziție pe care o au puțini americani, de vreme ce trăim într-o țară în care accesul la îngrijirea medicală nu este garantat de către stat. Accidente de tot felul au loc, oamenii se îmbolnăvesc și nu mai sunt în stare să lucreze și, chiar cu o asigurare de sănătate acceptabilă, facturile se adună și nu sunt ușor de plătit. Atunci când n-ai parte de o plasă de siguranță, un accident idiot sau un diagnostic pus prea rapid poate distruge viața unei persoane; și, de cele mai multe ori, o și face. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Eu mi-am permis o îngrijire medicală. Am fost în stare să plătesc din buzunarul propriu serviciile unor specialiști, servicii pe care asigurarea nu le acoperea. Am putut să merg la mai mulți doctori, atunci când am avut impresia că un medic nu mă ajută suficient sau nu mă crede. Mi-am permis să iau o pauză de la muncă. Sunt albă și tânără într-o țară în care sistemul medical tratează mult mai rău oamenii de culoare sau pe cei mai în vârstă. Nu am pe nimeni care să depindă de mine și am o familie care mă iubește și mă sprijină. 

Femeia care apare în carte doar în rolul de mamă a mea are propria identitate în lume, ca scriitoare, speaker și co-fondator al The Huffington Post și Thrive Global. Iar faptul că-mi este mamă este cel mai de preț privilegiu de care am parte, și nu doar din perspectiva realizărilor ei, ci și pentru că-i sunt profund recunoscătoare pentru dragostea ei nesfârșită, pentru sprijinul pe care mi-l acordă, dar și pentru răbdarea de a mă asculta perorând despre The Bachelor. 

Este ironic de-a dreptul că am avut parte de tot sprijinul din lume și că, totuși, am purtat o adevărată luptă până am reușit să găsesc o soluție pentru problemele mele. Iar cartea aceasta nu se vrea a fi, de niciun fel, o acuzație la adresa doctorilor. Ca în oricare altă profesie, există doctori extraordinari și unii mai puțin buni, iar eu am avut parte de experiențe cu ambele categorii. Însă pandemia de COVID-19 a pus în lumina reflectoarelor un adevăr valabil de când lumea: profesioniștii din domeniul medical fac eforturi extraordinare pentru a-și îngriji pacienții, de multe ori expunându-se unui risc enorm. 

Nu vreau să trag nicio concluzie pentru nimeni. Există povești mai importante, spuse dintr-o perspectivă mai puțin privilegiată ca a mea, istorii care trebuie făcute vizibile. Aceasta este povestea unei singure femei, povestea mea. Aceea în care vorbesc despre cum am învățat să trăiesc cu misterul, cu incertitudinea, cu haosul din viața mea, cu întrebările fără răspuns. Și cum le-am acceptat pe toate: durerea și bucuria, dezamăgirea și momentele magice fără să știu, mai ales, ce urmează. Nu există o scenă de final, o cortină care se lasă, nici un „și a trăit fericită până la adânci bătrâneți”. Este povestea unei ființe omenești care a evoluat și a trecut prin toate aceste încercări. Într-un moment în care totul s-a prăbușit și apoi ceva nou a apărut din ruine. 

Fragment din Map to the Unknown: A Journey Inward de Isabella Huffington. ©2020 Audible Originals.

Citește și:

Ce m-a învățat bunica mea despre puterea familiei

Gânduri la 70 de ani

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Copilăria în pandemie

SELF-IMPROVEMENT//

Cum îți ajuți copilul să-și gestioneze emoțiile?

OAMENI THRIVE//

AMI, cântăreață: ”Nu trebuie să fim prizonierii trecutului”

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.